Nuvela „Moara cu noroc” reprezintă una dintre cele mai puternice creații ale lui Ioan Slavici, fiind un exemplu de proză realistă cu adânci valențe psihologice. Opera ilustrează degradarea morală a individului în fața dorinței de înavuțire și pune în lumină conflictul dintre cinste și lăcomie, confirmând încă o dată faptul că Ioan Slavici este o figură definitorie a realismului românesc. 

Lumea asta e prea dură pentru a rămâne captivi în ea 24 din 24. Fiecare dintre noi merită din când în când o scurtă evadare. Și la drept vorbind… cunoașteți vreo formă de evadare mai elegantă decât lectura?

Nicolae Manolescu îl consideră pe Ion „o brută ingenuă, care trăiește în preistoria moralei, într-un paradis foarte crud”. În aceeași direcție interpretativă se înscrie și George Călinescu, care afirmă: „În planul creației, Ion este o brută. A batjocorit o fată, i-a luat averea, a împins-o la spânzurătoare și a rămas în cele din urmă cu pământ”.

„Acesta este romanul lui Liviu Rebreanu, o ilustrare, în cele mai bune pagini ale lui, a tragicei condiții țărănești în perioada dominației burghezo-moșierești și o condamnare de amploare nemaicunoscută a exploatării și asupririi. Nicio operă a literaturii noastre dintre cele două războaie mondiale nu a pus mai cu putere o problemă socială și nu a tratat-o mai profund, la un nivel artistic similar.” (Al. Piru)

„În același timp realist, amuzant, cinic și noir, acest prim roman al lui François Velin ne arată cealaltă față a visului american. O adevărată plăcere să-l lecturezi.” –  Télé 7 Jours

„Povestea uimitoare și reală despre modul în care familia Guinness și-a folosit averea și influența pentru a schimba viața a milioane de oameni este o sursă absolută de inspirație.”

– Eric Metaxas, autorul bestsellerului New York Times, „Bonhoeffer”

„Să te implici pentru o cauză, să te minunezi în fața naturii, să prețuiești prietenia, să râzi sau să citești… [Marie Robert] ne explică de ce aceste surse de bucurie sunt mai vitale ca niciodată.” — Marie Claire

Spre deosebire însă de eroul stendhalian, ascensiunea lui Aspru nu este determinată exclusiv de ambiția socială, ci și de dorința obsesivă de a cuceri o femeie inaccesibilă, aparținând unei clase sociale superioare.

„Ceea ce mi-am dorit să transmit prin acest roman nu au fost atât detaliile unor vieți ale căror urme s-au pierdut în meandrele istoriei, cât o atmosferă, un context, o ascensiune antreprenorială cu adevărat formidabilă; și-apoi, un oraș, Milano, care în acei ani plini de efervescență de după Unificare a fost un laborator unic de creativitate și inovație, cel mai fertil mediu pentru a da naștere talentului fondatorilor unuia dintre cele mai recunoscute branduri din lume, aflat de peste 150 de ani în fața ochilor și pe papilele noastre gustative.” - Silvia Cinelli

Ceea ce mi-am dorit să transmit prin acest roman nu au fost atât detaliile unor vieți ale căror urme s-au pierdut în meandrele istoriei, cât o atmosferă, un context, o ascensiune antreprenorială cu adevărat formidabilă; și-apoi, un oraș, Milano, care în acei ani plini de efervescență de după Unificare a fost un laborator unic de creativitate și inovație, cel mai fertil mediu pentru a da naștere talentului fondatorilor unuia dintre cele mai recunoscute branduri din lume, aflat de peste 150 de ani în fața ochilor și pe papilele noastre gustative. - Silvia Cinelli

În opinia sa (n.r: Mihai Gafița), episoadele din roman explică temele și motivele din poezia lui Minulescu – nostalgia, iubirile trecătoare, reveria și spiritul citadin. De asemenea, el consideră Corigent la limba română o operă autentică, ce oferă „tablouri de epocă” și dezvoltă „o feerie fascinantă de imagini și fantezii”.

O formă de rezistență împotriva heirupismului modern, care ne arată că marile idei, iubirea, creativitatea și chiar fericirea apar adesea atunci când încetăm să mai alergăm. Dacă simțiți că trăiți mereu pe fugă și că nu mai aveți timp să vă ascultați propriile gânduri, această carte poate fi refugiul perfect în care să vă regăsiți echilibrul. 

„Adam și Eva” este cel romanul pe care Liviu Rebreanu l-a iubit cel mai mult:

„Din tot ce-am scris până acum, «Adam și Eva» mi-e cartea cea mai dragă. Poate pentru că într-însa e mai multă speranță, dacă nu chiar mângâiere, pentru că într-însa viața omului e deasupra începutului și sfârșitului pământesc, în sfârșit, pentru că «Adam și Eva» e cartea iluziilor eterne...” – Liviu Rebreanu 

Ciuleandra, dansul care pornește lent și cumpătat și se transformă treptat într-un vârtej frenetic, devine chiar imaginea minții lui Puiu care alunecă treptat de la aparența ordinii și a controlului la exaltare, pierderea lucidității și prăbușirea în nebunie. De altfel, George Călinescu afirma că: „Materia romanului o formează această trecere treptată de la logica aparent normală la conduita și ținuta demențială.”

Această încadrare nuanțată se explică prin faptul că Rebreanu nu urmărește exclusiv descoperirea criminalului, ci acordă o atenție deosebită psihologiei personajelor și moravurilor societății provinciale.

Meritele cărții au fost recunoscute pe deplin în epocă, fiind distinsă cu „Marele Premiu al Romanului” în 1924 de Societatea sciitorilor români, tradusă în peste douăzeci de limbi și adaptată cinematografic în 1965 de Liviu Ciulei, într-o producție cinematografică care a câștigat Premiul pentru regie la Festivalul de Film de la Cannes.