Marea dezordine hormonală: Ce ne otrăvește fără să știm

Marea dezordine hormonală: Ce ne otrăvește fără să știm / Le grand désordre hormonal: Ce qui nous empoisonne à notre insu de Corinne Lalo, cu ilustrații de Laurent Lalo, este un tablou dezolant al consecințelor pe care le au asupra oamenilor și al animalelor produsele chimice care au invadat mediul înconjurător și care ne dereglează sistemul hormonal. 

Misiunea pe care și-o asumă Corinne Lalo odată cu această carte este una cât se poate de nobilă, scopul ei fiind să ne explice fenomenul otrăvirii chimice a celulelor noastre și de a ne oferi sfaturi pentru a ne proteja. Așadar, această carte își propune să clădească o punte între cercetarea științifică și publicul larg, oferindu-ne un instrument accesibil care să ne ajute să recunoaștem perturbatorii hormonali din jurul nostru și să îi evităm cât mai eficient.

Corinne Lalo este o jurnalistă franceză specializată în domeniul medical, având peste 30 de ani de experiență în televiziune. De-a lungul timpului a acoperit subiecte intens mediatizate în Franța precum: cazul sângelui contaminat, „norul de la Cernobîl”, vaccinarea împotriva hepatitei B, gripa H1N1 și cazul Mediator. Cazul Mediator se referă la unul dintre cele mai mari scandaluri farmaceutice din Franța și Europa, care a avut în centrul atenției medicamentul Mediator (Benfluorex), produs de compania farmaceutică Servier. Medicamentul a fost inițial destinat pacienților cu diabet, dar era folosit frecvent și ca un inhibitor al apetitului, fiind prescris pe scară largă ca un tratament pentru pierderea în greutate. Estimările oficiale arată că utilizarea Mediator ar fi dus la moartea a între 500 și 2 000 de persoane în Franța. Corinne Lalo este și coautoarea cărților „Livre noir du médicament” și „Se soigner sans médicaments de A à Z.

Epidemii de pubertate precoce, menstruație la bebeluși de numai șase luni, pilule anticoncepționale cancerigene, adevărate epidemii de infertilitate, obezitate, diabet, alergii, autism, sunt doar o parte din efectele devastatoare a hormonotoxicilor care ne-au invadat mediul și care se găsesc peste tot în jurul nostru: în apă, în aer, în cosmeticele pe care le folosim, în hainele pe care le îmbrăcăm, în mobilierul și linoleumul din casa noastră, în mâncare, în ustensilele de bucătărie, în biberoanele copiilor, etc.

Corinne Lalo ne face așadar să conștientizăm faptul că atunci când vine vorba de starea noastră de bine sau a celor din jurul nostru, sunt foarte multe lucruri care ne scapă. Ca de exemplu, faptul că tabletele de paracetamol luate în timpul sarcinii pot avea efecte hormonale feminizante asupra fătului; că șervețelele umede pentru fundulețul bebelușului pot afecta funcționarea tiroidei acestuia; că anumite tipuri de spumă de ras conțin ftalați toxici pentru spermatozoizi și testosteron; că anumite tratamente pentru colesterol pot determina creșterea sânilor la bărbați sau le pot inflama prostata, sau că tratamentele hormonale pot crește riscul de cancer la sân la femei.

Însă tabloul unei lumi aflate în plin proces de degradare accentuată a speciilor pe care le găzduiește este mult mai complex. 

Nu mai este de mult o noutate faptul că în cincizeci de ani bărbații au pierdut mai mult de jumătate din numărul de spermatozoizi, sau că nivelul lor de testosteron este în scădere. Și în cazul femeilor se observă o diminuare a capacității reproductive din cauza creșterii incidenței unor boli ovariene noi. În rândul copiilor, cazurile de autism și alergii sunt în creștere dramatică. Boli odinioară extrem de rare, precum diabetul, obezitatea, disfuncțiile tiroidiene și endometrioza, devin din ce în ce mai comune. Această pierdere a potențialului nu este specifică doar speciei umane; întreaga biodiversitate este amenințată.

Dar înainte de a ne ajuta să înțelegem efectele devastatoare ale chimicalelor folosite intensiv în agricultură și pentru a produce bunuri de larg consum, asupra florei și faunei și asupra sistemului nostru hormonal, autoarea ne familiarizează cu termenii de bază ai acestei cărți:

Importanța hormonilor și homeostazia

Hormonii sunt cei care permit menținerea echilibrului fiziologic sau homeostazia în organism. Aceștia sunt secretați de glandele endocrine, fiind transportați în sânge unde vor acționa asupra celulelor-țintă, legându-se de receptori.

Vedem astfel că principalele funcții ale organismului sunt reglate de hormoni:

•    Nivelul de zahăr din sânge

•    Temperatura corpului

•    Echilibrul de fosfor și calciu

•    Reproducerea

•    Echilibrul veghe-somn

•    Repararea țesuturilor deteriorate

•    Filtrarea lichidelor

•    Reglarea alimentară și digestia

•    Respirația și presiunea sanguină

•    Formarea organelor

Atunci când multiplicarea celulară nu este păstrată într-un echilibru strict, apar probleme, întrucât se ajunge la o creștere anarhică și, deci, o tumoare canceroasă. 

CE SUNT PERTURBATORII ENDOCRINI?

Conform ONU: „Perturbatorii endocrini sunt substanțe chimice de origine naturală sau artificială străine organismului care pot interfera cu funcționarea sistemului endocrin și pot astfel induce efecte nocive asupra acestui organism sau a descendenților acestuia”.

Perturbatorii endocrini pot fi de origine naturală (hormonii naturali, precum estrogenii), dar cel mai adesea aceștia sunt de origine sintetică (estrogeni de sinteză, antibiotice, agenți plastifianți, produse fitosanitare, medicamente, cosmetice, detergenți etc.).

Autoarea i-a numit pe cei mai frecvent întâlniți perturbatori „cei 6 P” – „P” de la „poisons” („otrăvuri”). Aceștia sunt:

1.    Pesticide;                     

2.    Plastifianți (bisfenoli = plastic dur, ftalați = plastic moale);

3.    Perfluoraţi (Pfas/Pfos – antipată, antiadezivi, impermeabilizanți);

4.    Produse farmaceutice (medicamente, aditivi alimentari);

5.    Parabeni (conservanți din cosmetice și medicamente);

6.    Polibromurați (substanțe ignifuge bromurate).

Observăm astfel că toți poluanții sunt reziduuri petroliere, indiferent că este vorba de pesticide, plastifianți sau chiar anumite medicamente și că ei acționează precum lipiciul,  fixându-se de receptorii care sunt în mod normal dedicați hormonilor. 

Cum luptăm împotriva perturbatorilor endocrini?

1. Sistemul imunitar. Acesta ne permite să luptăm împotriva virusurilor și bacteriilor cu celulele numite „globule albe” (macrofage și limfocite). Ele produc anticorpi pentru a recunoaște și distruge elementele străine nedorite.

2. Sistemul de detoxifiere. Atunci când aceste substanțe străine sunt prea mici pentru ca sistemul imunitar să le poată combate, intră în joc sistemul de detoxifiere, care poate distruge elementele străine. Însă în condițiile în care sunt prea mulți poluanți chimici, aceștia copleșesc detoxifianții celulari, numiți „citocromi P450”, și distrug comunicațiile chimice și electrice ale celulei.

După ce ne familiarizează cu termenii de bază ai acestei cărți, autoarea ne prezintă efectele acestei „mari dezordini hormonale” asupra faunei sălbatice, arătându-ne cum a avut loc conștientizarea și care au fost factorii care au dat alerta. 

Ulterior, aflăm care sunt consecințele acestei mari dezordini hormonale asupra virilității bărbaților, a fecundității femeilor și a fertilității cuplurilor, și vedem cum tot ea se face vinovată de pierderea capacităților intelectuale la copii, creșterea incidenței bolilor alergice și tiroidiene. 

În ultima parte a cărții, autoarea ne ajută să identificăm otrăvurile din viața de zi cu zi care ne amenință hormonii, oferindu-ne soluții pentru a le evita.

Dar haideți să vedem pe rând despre ce este vorba în fiecare secțiune a acestei cărți:

PARTEA 1: DEZORDINEA HORMONALĂ ÎN NATURĂ

În această primă parte a cărții, Corinne Lalo vorbește despre Rachel Carson și cartea pe care aceasta a scris-o cu mai bine de 60 de ani în urmă, „Primăvara tăcută”, în care se vorbește despre ravagiile provocate de pesticidele împrăștiate pe cale aeriană atât asupra mediului înconjurător și a animalelor, dar mai ales asupra oamenilor . 

În continuare, aflăm o parte din consecințele „marii dezordini hormonale” asupra vieții marine. Iată doar câteva exemple:

•    1970: biologii marini descoperă pe coastele britanice și americane că femelele melcilor de mare din specia „purpură de piatră mică”,  au dezvoltat un penis pe lângă aparatul lor genital. Fenomenul a fost numit „imposex”.

•    În aceeași perioadă, producția de stridii în bazinul Arcachon (Franța) este aproape distrusă. Cochiliile acestora sunt malformate și se reproduc greu. Cauza este identificată în cele din urmă: este vorba de un pesticid de staniu, TBT (tributiletan), conținut de vopselele antifouling care sunt folosite pentru a proteja carenele ambarcațiunilor. 

•    1982: oamenii de știință francezi au identificat fenomenul imposexului la melcii de mare. Este prima oară când se stabilește o legătură de cauză și efect între o malformație fiziologică a unui organism viu și un poluant chimic. Totodată se constată că întregul lanț marin este afectat de această poluare: de la foci și corali până la delfini. TBT este interzis în vopselele antifouling, dar produsele care îl înlocuiesc nu sunt nici ele lipsite de toxicitate.

•    1978: în zona Londrei, biologii descoperă că peștii masculi sunt feminizați în aval de stațiile de epurare a apei și că un procent semnificativ din acești pești masculi au devenit hermafrodiți și sunt purtători de ouă. Se 
dovedește că această schimbare de sex este cauzată de substanțele chimice care imită hormonii feminini sau de hormonii de sinteză din pilulele contraceptive pentru femei. În Franța, o serie de studii arată că în anumite râuri, un sfert din peștii masculi au devenit hermafrodiți.

•    1991: biologul american Theo Colborn măsoară declinul populațiilor de vultur cu cap alb din regiunea Marilor Lacuri din Statele Unite. Ea demonstrează mecanismele hormonale și documentează legătura de cauză și efect cu poluanții chimici, precum PCB-urile și pesticidele, inclusiv DDT. Alte 14 specii de animale sălbatice sunt afectate, printre care goelanzii, țestoasele acvatice, somonul și balenele beluga albe.

•    1996: biologul Louis Guillette, de la Universitatea din Florida studiază problemele cu care se confruntă aligatorii din lacul Apopka, un lac din Florida poluat cu pesticide. El observă că adulții au un micropenis și un nivel de testosteron extrem de reduse, pe când femelele de aligator din lacul poluat dezvoltă malformații ovariene, cu ovocite anormale care conțin mai mulți nuclei. Prin comparație, la populațiile de aligatori dintr-un lac vecin nepoluat, nu se regăsește niciuna dintre aceste probleme.

•    2002: biologul californian Tyrone Hayes demonstrează efectele nocive ale erbicidului atrazină asupra aparatului reproducător al broaștelor masculi, fapt care compromite supraviețuirea speciei. Erbicidul le dereglează sistemul hormonal, în sensul feminizării, determinând apariția unor indivizi hermafrodiți și slăbirea sistemului imunitar. Utilizarea atrazinei a fost interzisă în 2003 în Europa, dar nu și în Statele Unite. Un studiu realizat în Franța, în  Bretania, arată că 40 % dintre femeile însărcinate au reziduuri de atrazină în urină, prezentând astfel un risc crescut de a da naștere unor copii cu greutate mică și cap mic.

•    2011: zoologul Peter Frederick de la Universitatea din Florida a arătat că ibișii albi masculi au devenit homosexuali atunci când hrana lor a fost contaminată cu mercur. Perturbatorii endocrini sunt deci capabili să altereze nu numai fiziologia animalelor, prin malformații genitale, ci și comportamentul sexual al acestora. Aceste modificări ale comportamentului sexual se găsesc și la alte specii de animale. 

În condițiile în care era evident că lumea trebuia să ia urgent măsuri pentru a stopa aceste fenomene, în iulie 1991, oameni de știință din 17 domenii diferite s-au reunit în cadrul unei conferințe care a avut loc la Wingspread, pe malul lacului Michigan, pentru a trage un semnal de alarmă asupra contaminării generale cu substanțe chimice cu efecte hormonale și a posibilelor pericole pe care le are acest lucru pentru reproducerea umană.

Conferința de la Wingspread pune sub semnul întrebării toxicologia clasică, întrucât principiul conform căruia „doza este cea care face otrava” se dovedește acum a fi depășit din trei motive principale:

1 – Pe plan hormonal, toxicitatea nu crește întotdeauna liniar;

2 – Când mai mulți toxici acționează în același timp, toxicitatea finală este mai mare decât suma fiecărui toxic în parte. 

3 – Toxicitatea vine și din „fereastra de expunere”. Perioada fetală este expusă unui risc deosebit și poate duce la boli la vârsta adultă. 

Iată cum a afectat poluarea mediului înconjurător cu substanțe chimice cu efecte hormonale sănătatea umană:

Distilben (DES), un medicament care le-a fost prescris în a doua jumătate a secolului al XX-lea la peste 10 milioane de femei și care conținea o copie sintetică a unui hormon estrogen feminin, a provocat efecte secundare grave la urmași. 

Pentru prima dată a fost evidențiată astfel la om programarea fetală a unei boli care se dezvoltă la vârsta adultă. În prezent, anumite animale de crescătorie sunt, de asemenea, tratate cu hormoni, ceea ce constituie un risc de o amploare necunoscută pentru consumatori.

În 1987, cercetătorii Ana Soto și Carlos Sonnenschein au descoperit că eprubetele lor conțineau o substanță hormonală estrogenică, nonilfenol. Aceasta aparține familiei fenolilor, ca și bisfenolul A, care a fost clasificat pentru prima dată ca hormon înainte de a deveni unul dintre cei doi compuși din plasticul policarbonat. Bisfenolul A prezent într-un recipient de plastic pentru alimente, cum ar fi biberonul, poate migra în hrană sub efectul căldurii. Bisfenolul A este un văr primar al Distilbenului, ale cărui consecințe asupra sănătății sunt catastrofale.

PARTEA A 2-A: REPRODUCEREA, ÎN PERICOL

Cercetătorul danez Niels Skakkebæk arăta la începutul anilor 1990 că atât masculii umani, cât și masculii faunei sălbatice se devirilizează într-un ritm îngrijorător. În perioada postbelică, concentrația medie de spermatozoizi a scăzut cu 70 %. Nivelurile medii de testosteron au scăzut și ele, cu o rată de 1 % pe an începând cu anii 1980. 

În același timp, malformațiile genitale feminizante sunt în creștere: criptorhidie (necoborârea testiculelor), hipospadias (plasarea anormală a meatului uretral), micropenisul și reducerea distanței anogenitale (DAG).

INCIDENȚA CANCERULUI TESTICULAR S-A TRIPLAT ÎN NUMAI 40 DE ANI

În patruzeci de ani, între 1980 și 2020, incidența cancerului testicular s-a triplat, în timp ce rata cancerului de prostată s-a triplat în 30 de ani (1980 și 2015). S-a demonstrat astfel că medicamentele cu efect estrogenic pot fi periculoase și pentru prostată. La fel de periculoasă este și expunerea adulților la toxici estrogenici (feminizanți) care poate genera acest tip de cancer.

În ceea ce privește cauzele acestui dezastru hormonal, răspunsul oamenilor de știință este cât se poate de clar: cu cât mama este mai expusă la toxicii din mediu în timpul sarcinii, cu atât hormonii sunt mai perturbați și cu atât cresc aceste riscuri. Așadar, principalii vinovați de aceste consecințe catastrofale sunt cele „șase otrăvuri hormonale” deja menționate: pesticidele, plastifianții derivați din benzen (ftalați, bisfenoli), compușii polibromurați și medicamentele (Distilben, paracetamol, valproat, aspirină).

Perioada fetală și cea neonatală sunt cele mai vulnerabile pentru băieți, deoarece determină dezvoltarea organelor genitale, masculinizarea creierului și programează bolile vârstei adulte. Toate aceste tulburări au fost adunate sub umbrela „sindromului de disgenezie testiculară” (SDT).

CREȘTEREA SÂNILOR LA BĂRBAȚI

Numeroase familii de medicamente pot provoca creșterea sânilor la bărbați, cum ar fi diureticele, medicamentele anticolesterol, antiulceroase, psihotropele sau analgezicele. Orice medicament care declanșează creșterea sânilor la bărbați trebuie să ridice problema efectelor sale asupra prostatei. În plus, aceste medicamente au consecințe asupra echilibrului hormonal al femeilor. Efectele lor asupra glandei mamare feminine nu au fost suficient studiate.

FRECVENȚA CANCERULUI DE SÂN S-A DUBLAT ÎN 30 DE ANI

Cancerul de sân este cel mai frecvent cancer și cu cea mai mare rată de mortalitate la femei. Frecvența sa s-a dublat în treizeci de ani. Este un cancer hormonodependent. Cauzele sunt atât genetice, cât și de mediu, dar responsabilitatea substanțelor chimice este dovedită. Printre aceste substanțe chimice găsim hormonii sintetici din pilula contraceptivă (clasificată drept cancerigenă) și din tratamentele pentru menopauză, însă toate medicamentele estrogenomimetice prezintă un risc.

PARTEA A 3-A: ALTE BOLI CU ORIGINE DE MEDIU

Probele biologice recoltate de la populația franceză vorbesc de la sine despre gradul de poluare al populației cu substanțe chimice nocive. Astfel, acestea au arătat că 100 % din probele biologice ale francezilor conțin metale grele precum: cadmiu, arsenic și crom în exces. Sursele de contaminare sunt în principal alimentele, dar și, în cazul plumbului, poluarea aerului și, în cazul mercurului, plombele dentare și peștele. Mai grav este că copiii prezintă în medie niveluri de trei până la cinci ori mai mari decât adulții pentru plastifianți (bisfenoli și ftalați), polibromurați și perfluorați. 

Aproape toate femeile însărcinate sunt contaminate cu substanțe chimice care au un efect nociv atât asupra lor însăși, cât și asupra copilului. Este ceea ce a demonstrat pentru prima dată un studiu al Agenției Naționale de Sănătate Publică din Franța în 2020. Acești toxici diferiți trec de „bariera placentei”. Bebelușii se nasc „prepoluați”. Un studiu din California a descoperit în medie 200 de poluanți în cordonul ombilical al nou-născuților.

În această ordine de idei, autoarea vine în ajutorul viitoarelor mămici prezentând o listă cu tipurile de poluare pe care ar trebui să le evite. Este vorba de:

•    Pesticidele din alimentație: 80 până la 90 % din fructe și legume conțin reziduuri de pesticide. Este recomandat să „mâncăm bio”.

•    Apa îmbuteliată. Este de preferat să filtrăm apa de la robinet cu filtrele de cărbune disponibile în comerț (Doulton).

•    Unele medicamente, inclusiv paracetamolul și aspirina, feminizează fetusul mascul. 

•    Țigara electronică ar trebui evitată, în special din cauza parfumurilor sintetice care perturbă hormonii. Același lucru este valabil și pentru parfumuri, inclusiv pentru mărcile mari.

•    Tutunul, care pe lângă efectele pe care le are asupra plămânilor este și un perturbator hormonal;

•    Bricolajul trebuie evitat în timpul sarcinii din cauza toxicilor pe care îi conțin produsele folosite.

De asemenea, încercați să evitați pe cât posibil:

•    ustensilele de bucătărie din plastic (nu folosiți recipiente din plastic pentru bebeluși), 

•    cuptorul cu microunde, 

•    medicamentele care perturbă hormonii precum paracetamolul și anumite antibiotice (vedeți lista de la capitolul 24 cu medicamentele feminizante),

•    șervețelele umede. 

Una dintre consecințele poluării cu substanțe chimice este nașterea bebelușilor intersexuali. 

Termenul „intersex” se aplică persoanelor care, conform definiției ONU, sunt „născute cu caracteristici sexuale care nu corespund definițiilor tipice de «mascul» și «femelă»”.

DE CE SE NASC INDIVIZI INTERSEXUALI?

Genele definesc sexul. Un individ XX este o femeie și un individ XY este un bărbat.

În primele două luni de gestație, embrionul este bipotențial, apoi, sub efectul programului său genetic și al hormonilor, își diferențiază aparatul genital în masculin sau feminin. În acel moment se numește „fetus”.

La fătul masculin, testiculele produc testosteron, care permite apariția și creșterea organelor genitale. La fătul feminin, ovarele secretă estrogeni, care sunt hormoni feminini. Moleculele chimice provenite din poluanții externi imită acești hormoni și le împiedică acțiunea. Construcția și diferențierea organelor nu se mai fac corect. Acest lucru poate duce la o ambiguitate sexuală pe care o numim „intersex”. Ca adult, persoana intersexuală poate alege să devină transsexuală optând pentru sexul opus sexului său genetic. 

INCIDENȚA AUTISMULUI A CRESCUT DE 100 DE ORI ÎN CINCIZECI DE ANI ÎN SUA

Oamenii de știință încearcă să elucideze cauzele acestei epidemii de autism, identificând principalii vinovați:

•    Deficitul de iod

•    Consumul anumitor medicamente pe perioada sarcinii;

•    Expunerea la poluanți chimici precum bisfenolul A (BPA), unele pesticide și poluanții toxici din aer.  

•    Ftalații din podelele din PVC

•    Contaminarea cu mercur din surse alimentare (pește), dar și dentare. Amalgamurile dentare pe care le numim în limbaj familiar „plombe” nu conțin plumb, ci, dimpotrivă, mercur, până la 50 % din compoziție.

•    Aluminiul prezent în anumite vaccinuri;

O EPIDEMIE DE ASTM, RINITĂ ALERGICĂ ȘI ECZEME

Aceste boli au apărut pe scară largă la sfârșitul secolului al XIX-lea și în anii 1960. Sunt legate între ele și afectează atât sistemul imunitar, cât și pe cel hormonal.

Acestea ar fi rezultatul alterării de către produsele chimice a receptorilor „hormonilor locali” care sunt prostaglandinele. Poluanții toxici se găsesc atât în aerul exterior, cât și în cel din interior, în medicamente, inclusiv în 
vaccinuri, și în materiale plastice. 

PERTURBATORII HORMONALI PROVOACĂ DIABET ȘI OBEZITATE

Incidența diabetului s-a triplat în Franța în ultimii douăzeci de ani (1990 și 2015) și afectează acum peste 5 % din populație.

De asemenea, obezitatea a cunoscut o creștere rapidă și afectează 17 % din populație.

Această dublă epidemie nu poate fi explicată doar printr-un regim alimentar dezechilibrat și o lipsă de activitate fizică. Noile date științifice incriminează, de asemenea, expunerea noastră la substanțe chimice de sinteză.

Impregnarea fetusului cu poluanți chimici se poate afla la originea bolilor adultului (diabet și obezitate).

RATA CANCERULUI TIROIDIAN A CRESCUT DE NOUĂ ORI ÎN TREIZECI DE ANI

Tulburările tiroidiene afectează în principal femeile. Epidemia mocnește în tăcere din anii 1950. Poluanții chimici care se fixează de tiroidă; anumite medicamente; accidentul nuclear de la Cernobîl; cele patruzeci și unu de teste nucleare efectuate de armata franceză în Polinezia sunt doar câteva dintre cauzele acestei explozii de cancere tirodiene.

CHIMICALELE DIN ORGANISM ȘI CORONAVIRUSUL

Sistemul hormonal și sistemul imunitar sunt interdependente. Un studiu a arătat că persoanele care sunt impregnate cu perfluorați au un risc crescut de a dezvolta o formă mai severă de Covid. Poluanții chimici slăbescsistemul imunitar și favorizează infecțiile.

Vaccinurile experimentale cu ARN de sinteză conțin poluanți chimici care pot induce tulburări hormonale și imunitare.

UN SLALOM DE 24 DE ORE PRINTRE HORMONOTOXICI

Hormonotoxicii nu se găsesc doar în alimente, medicamente, pesticide, apă și aer. Hormonotoxicii sunt peste tot în jurul nostru și dacă ne gândim bine, ar fi total imposibil să îi evităm complet. 

Ne familiarizăm așadar aici cu hormonotoxicii din dormitor, din baie, din bucătărie, din sufragerie, de la serviciu, etc. și aflăm câteva trucuri pentru a scăpa, sau mai bine zis, pentru a evita, măcar o parte dintre ei.

CÂT DE APROAPE ESTE A VI-A EXTINCȚIE?

Oamenii nu sunt singurii care suferă din cauza efectelor nocive ale substanțelor chimice asupra hormonilor lor, de aceea oamenii de știință avertizează asupra unei posibile a șasea extincții a speciilor.

Aproximativ 40 % dintre insecte sunt în declin, la fel ca și prădătorii acestora. Unul dintre cei mai recenți factori ai acestei hecatombe este o nouă familie de insecticide numite „neonicotinoide”. Acest insecticid sistemic pătrunde în toate părțile plantei. Se găsește în organismul insectelor, al păsărilor, al amfibienilor, al mamiferelor și le perturbă nu numai sistemul nervos, ci și sistemul hormonal.

Cu toate acestea, La Bruxelles, firmele care produc și vând produse chimice se perindă tot timpul anului între birourile Comisiei, investind banii și timpul necesare pentru a-și păstra produsele pe rafturi. În fața lor, cetățenii consumatori sunt neajutorați. Unele organizații precum Societatea de Endocrinologie încearcă să stopeze fenomenul, acuzând Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară, EFSA, de minimizarea anumitor efecte ale perturbatorilor endocrini. Cu toate acestea, nu bunele intenții au câștig de cauză de cele mai multe ori în lumea în care trăim…

STĂ ÎN PUTEREA NOASTRĂ SĂ OPRIM OTRĂVIREA PLANETEI. O VOM FACE?

În urmă cu șaizeci de ani, Rachel Carson atrăgea atenția că folosirea pesticidelor la scară largă contaminează populația și că efectul acestui fenomen va fi unul întârziat și se va vedea în explozia de boli cu care se vor confrunta generațiile viitoare. 

Din păcate, a avut perfectă dreptate. Cazurile de cancer la om erau responsabile pentru 4 % din decese în 1900, de 15 % în 1958 și de 30% din decese în 2021 în SUA. Epidemiile de cancer de tiroidă, obezitate, diabet, autism, alergii, sunt alte realități strâns legate de prezența hormonotoxicilor peste tot în jurul nostru. Dacă nu vom face ceva acum pentru a opri folosirea chimicalelor pe scară largă în agricultură, mâine va fi prea târziu: pentru plante, pentru animale, pentru noi…