Poveste

Barbu Ștefănescu Delavrancea (n. 11 aprilie 1858, București, Țara Românească – d. 29 aprilie 1917, Iași, România) a fost un scriitor, orator și avocat român, membru al Academiei Române și primar al Bucureștiului. El a scris:

• Nuvele și povestiri: Domnul Vucea, Hagi Tudose, Bunicul, Bunica, Răzmerița,
• Basme: Neghiniță, Norocul dracului, Moș Crăciun, Palatul de cleștar, Dăparte, dăparte,
• Proză poetică: Nu e giaba cafea, Sadi-el-Mahib, Fanta-Cella, Sentino
• Teatru: Trilogia Moldovei: Apus de soare (1909), Viforul (1910), Luceafărul (1910),  Irinel (1912), Hagi-Tudose (1912).

A fost tatăl pianistei și scriitoarei Cella Delavrancea, precum și al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una din primele femei-arhitect din România.