Ia iniţiativa. Cum schimbă totul asumarea responsabilităţii

Responsabilitate

A lua inițiativa implică responsabilitate. Această carte arată modul în care căsnicia, viața, cariera și lumea voastră devin mai bune de fiecare dată când decideți pur și simplu să luați inițiativa și să faceți tot ceea ce se poate în sfera voastră de influență. Oamenii sunt responsabili pentru propria fericire. Jocul vieții și jocul muncii devin mai amuzante și satisfăcătoare de fiecare dată când luați inițiativa și vă asumați răspunderea.

Cele cinci rânduri ale responsabilităţii este o idee care a răsărit în mintea autorului, în timpul unei călătorii cu avionul. Într-o atmosferă plină de negativism pe care John Izzo o simţea în rândul celorlalţi pasageri, un copil de doi ani a schimbat acea stare printr-un zâmbet, atunci când s-a întors să privească oamenii care se aflau în rândurile din spatele lui. Cinci rânduri de oameni morocănoşi au fost binedispuşi.

Un material video subtitrat în limba română, unde John Izzo vorbește despre asumarea responsabilității, puteți urmări AICI

Aproape orice problemă cu care vă confruntați, este o problemă privitoare la cele cinci rânduri.

John Izzo prezintă exemplul unei companii unde se presupune că serviciile proaste și moralul la pământ au devenit norma. Dacă vă imaginați deja că directorul general executiv ar trebui să remedieze asta, ați putea realiza, de fapt, că aceasta este o problemă a celor cinci rânduri. Oamenii trebuie să se concentreze asupra a ceea ce pot face ei în cele cinci rânduri ale lor, în loc să aștepte ca altcineva să le rezolve problemele.

În 1992, Mike Feinberg și Dave Levin, doi tineri profesori, și-au început carierele printr-un program inovator (Teach for America) ce repartiza absolvenții de top ai universităților ca profesori în școlile publice cu nevoi ridicate. „Teach for America” este o organizație care a fost fondată de Wendy Kopp. Ea este un exemplu de om care a luat inițiativa. Mike și David au părăsit programul în toamna lui 1992, iar prima lor numire a fost la două școli primare. Primele luni au fost dificile, însă au reușit să îi câștige chiar și pe cei mai dificili copii. Anul următor, elevii care deja începuseră gimnaziul, i-au sunat pe Dave și Mike spunându-le: „Ei nu ne dau nicio temă și nu putem lua cărțile acasă.” Cei doi tineri profesori au îneput să își acuze colegii că nu își fac datoria. Însă până la urmă, spun ei, „am privit în oglindă şi nu ne-am mai uitat prin lupă. Ne-am dat seama că noi eram cei care eşuaseră. Ceea ce făcuserăm noi ca învăţători nu a fost suficient pentru a-i pregăti pe ei să reuşească după ce părăseau clasa noastră. Ne-am întrebat: cum i-am putea pregăti pe ei pentru gimnaziu, liceu, facultate şi viaţă? Ce-am putea să facem noi ca profesori pentru a clădi o fundaţie care să nu poată fi distrusă?” După această revelație, au schițat ideile generale ale unei revoluții educaționale numită KIPP. Astfel, au luat inițiativa și au putut schimba lucrurile.

Responsabilitatea este la fel de contagioasă precum comportamentul uman. Autorul numește acest lucru unda de responsabilitate. Este important să nu aruncați vina pe altcineva pentru o problemă. Întrebați-vă în ce fel contribuiți la problemă sau ce puteți face pentru a îmbunătăți lucrurile. Observați cine din jurul vostru poate fi afectat de acțiunile voastre.

Locusul de control

Locusul de control este un concept din psihologia socială, care se referă la cât de mult control cred oamenii că au asupra evenimentelor care îi afectează. Cei care posedă un locus de control intern ridicat, cred că evenimentele sunt cauzate de propriul comportament şi de propriile acţiuni. Aceştia sunt numiţi, de către autorul, iniţiatori. Cei care au un locus de control extern, consideră că persoanele puternice, soarta sau şansa sunt cele care determină fundamental evenimentele. Aceste persoane sunt numite victime. Imaginaţi-vă felul în care o organizaţie sau societate ar fi diferite dacă ar fi pline de iniţiatori. Probabil că ar fi şanse mici ca ei să arate cu degetul spre alt departament sau spre piaţă atunci când lucrurile merg prost. Vor privi în interior pentru a vedea cum se pot schimba sau cum se pot adapta mediului. Cei mai mulţi dintre oameni se situează undeva la mijlocul celor două extreme. Persoanele cu o gândire de victimă vor privi spre ceilalți și vor spune că guvernul trebuie să facă ceva în legătură cu sărăcia, criminalitaeta și mediul înconjurător.

Este esențial să eliminați din viața voastră gândirea și acțiunile de victimă. Întrebați-vă ce puteți face cu ceea ce aveți, pentru că puteți controla forțele exterioare care se abat asupra drumului vostru. Puneți la îndoială gândirea specifică mentalității rigide.

A lua sau a nu lua inițiativa

V-ați putea gândi că nu puteți lua inițiativa pentru că sunteți singuri. De fiecare dată când sunteți tentați să gândiți asta, modificați-vă gândurile pentru a presupune că ceilalți acționează deja sau că o vor face.

De multe ori, ideile pe care le aveţi nu se concretizează din cauza lipsei unei strategii. Oamenii rămân pe margine deoarece simt nevoia existenţei unui plan bine stabilit de la început, când, de fapt, singurul lucru care trebuie făcut este să pornească la drum. Să facă un prim pas.

Definiţia simplă a luării iniţiativei, pe care utorul o oferă în această carte de dezvoltare personală, este: „Remarcarea unei nevoi şi luarea deciziei că voi sunteţi persoanele potrivite pentru a face ceva referitor la aceasta.” Uneori, pentru a lua iniţiativa, trebuie să lăsaţi în urmă viziunea unei misiuni mai măreţe şi să începeţi să acţionaţi din punctul în care vă aflați.

Discuțiile despre viitor reprezintă frecvent niște precursori puternici pentru o schimbare semnificativă. Luarea inițiativei se află la îndemâna voastră, indiferent de locul unde vă aflați, de momentul în care vă găsiți sau de situația în care ați fost surprinși. Este important să începeți de acolo de unde vă aflați și să faceți ceea ce puteți cu setul vostru de aptitudini.

John Izzo a petrecut 5 săptămâni lucrând pentru o organizație care a ajutat cinci mii de femei să scape de sărăcie. După ce s-a întors, într-una din zile, văzând un cerșetor pe stradă, partenerul său i-a spus: „Ce păcat că a trebuit să ajungem tocmai până în Uganda pentru a ajuta oamenii…ar trebui să facem ceva chiar aici unde trăim.”

Câteva întrebări pe care ați putea să vi le puneți:

• Ce aptitudini aveți pentru a lua inițiativa? Gândiți-vă la felul în care puteți utiliza acea aptitudine pentru ceva de care vă pasă.
• Cum puteți utiliza ceea ce aveți chiar acum, pentru a schimba lucrurile?
• Care sunt modurile în care ați putea lua inițiativa și ați putea schimba și mai mult lucrurile în viața voastră de zi cu zi, fără să vă mutați undeva sau să schimbați ceva, cu excepția modului în care vă vedeți serviciul sau rolul?

De fiecare dată când vă hotărâți să nu luați atitudine, o parte din voi moare. Probabil că toți oamenii au trecut prin experiența de a tăcea, după care au regretat că au ales să facă asta. Este posibil să reușiți mai multe prin faptul de a vorbi deschis decât prin păstrarea tăcerii.

Richard Leider, autor al cărților bestseller The Power of Purpose(Puterea scopului) și Repacking Your Bags(Cum să-ți reîmpachetezi bagajele): „Cartea lui John Izzo transformă o idee simplă într-un exerciţiu puternic. Inspirându-se dintr-o viaţă întreagă de muncă înţeleaptă cu oameni care îşi regândeau menirile în viaţă, el arată cum să iei iniţiativa faţă de propria viaţă. Consideră-te avertizat: luarea iniţiativei schimbă totul. Cred însă că îţi va plăcea persoana în care te vei transforma!”

Susan Biali, doctor în medicină: „Ia iniţiativa este o carte de capacitare, care îţi oferă putere şi te eliberează uluitor de mult, bazată pe un concept incredibil de simplu. Izzo combină observaţiile sprijinitede probe cu relatările despre speranţă care ne provoacă să acţionăm, amintindu-ne de puterea de a transforma jocul care se află discret la îndemâna fiecărei persoane.”

Joel Barker, futurolog, cineast și autor: „John Izzo a «luat iniţiativa» de a scrie această carte pentru a ne angrena pe noi toţi în faptul de a transforma lumea într-un loc mai bun. Aceasta începe cu o premisă foarte simplă: fiecare dintre noi trebuie să-şi asume responsabilitatea pentru actul reparatoriu. Izzo înţelege conceptul gradualităţii şi ne prezintă, prin intermediul relatărilor, multiplele nivele de influenţă la care fiecare dintre noi are acces. A ne face datoria, la orice nivel am putea, face ca lumea să devină un loc mai bun şi în acelaşi timp ne face să ne simţim revigoraţi şi îmbogăţiţi. Acesta este un manual de instrucţiuni despre cum să schimbi lucrurile, scris de un ghid minunat.”