LA FEL CA ÎNTOTDEAUNA: Un ghid despre ceea ce nu se schimbă niciodată/ Same as Ever: A Guide to What Never Changes de Morgan Housel m-a dus cu gândul la una dintre zicerile celebre ale lui Descartes: „Lectura cărților bune este precum o conversație cu cei mai remarcabili oameni din secolele trecute.”
De fapt, lectura acestei cărți îți dă senzația că stai de vorbă cu specialiști dintr-o multitudine de domenii (economiști, istorici, psihologi, sociologi) care îți schimbă 100% perspectiva asupra unor chestiuni pe care credeai că le înțelegi perfect. Morgan Housel consideră că există o modalitate mult mai simplă de a intui viitorul și de a ne pregăti mai bine să-i facem față, decât studiind tiparele repetitive ale istoriei. El este de părere că viitorul nu ne va lua niciodată prin surprindere atât timp cât vom fi la curent cu acele legi ale vieții care nu se schimbă niciodată și care nu se vor schimba niciodată. Și exact despre asta este vorba în cartea de față. Despre 23 de adevăruri general valabile de care ar trebui să ținem cont pentru a gestiona mai bine prezentul și pentru a face față mai bine viitorului.
Morgan Housel este partener la The Collaborative Fund – o firmă de capital de risc axată pe furnizarea de finanțare pentru companiile din domeniul tehnologiei. A câștigat de două ori premiul „Best in Business” acordat de Societatea editorilor și scriitorilor americani din domeniul afacerilor, a fost distins de publicația New York Times cu Premiul Sidney, și a fost de două ori finalist pentru premiul Gerald Loeb, acordat celor mai buni jurnaliști din domeniul financiar și al afacerilor. „La fel ca întotdeauna” – publicată în S.U.A. în noiembrie 2023, s- a bucurat de un succes fulminat, devenid instant bestseller New York Times. „Psihologia banilor”, un alt bestseller al autorului, a fost publicat de asemenea în limba română la Editura ap! (ACTși Politon).
Locuiește în Seattle împreună cu soția și cei doi copii ai săi.
Indiferent dacă ești interesat de o mai bună înțelegere a relațiilor inter-umane, a investițiilor, sănătății, modului în care ne afectează comportamentul traumele și stresul major, sau de discrepanța dintre așteptări și realitate, cartea de față îți va completa cunoștințele într-un mod semnificativ. Iar punctul ei forte constă în poveștile originale care ilustrează fiecare dintre aceste legi neschimbate ale vieții. Sunt savuroase, iar cartea merită a fi citită fie și numai pentru ele.
Volumul este împărțit în 23 de capitole, fiecare dintre ele abordând câte un subiect care a fost relevant în ultima sută de ani, și care, consideră autorul, vor rămâne la fel de relevante și peste sute de ani.
Iată pe scurt ideile la care fac referire aceste capitole:
1. Atârnăm de un fir de păr: Știm de unde venim, dar nu avem habar încotro ne îndreptăm.
Indiferent cum arată lumea de azi, totul se poate schimba mâine din cauza unui mic accident la care nimeni nu se gândește. Evenimentele, la fel ca banii, se acumulează. Iar trăsătura principală a acumulării este aceea că nu putem intui cât de mare poate deveni ceva ce la început era mic.
La fel de adevărat este și faptul că niște detalii minore pot schimba evoluția unor evenimente majore, după cum vor demonstra cele trei exemple folosite în acest capitol:
• Bătălia de la Long Island și vântul care a salvat Statele Unite de la dispariție;
• Soarta vasului Lusitania și intrarea Statelor Unite în Primul Război Mondial.
• Norocul lui Delano Roosevelt și soarta economiei Statelor Unite.
2. Riscul este ceea ce nu vezi: Ne pricepem foarte bine să prezicem viitorul, cu excepția surprizelor, care, de obicei, sunt tot ce contează.
Oricât de buni organizatori și planificatori am fi, mereu rămâne ceva ce nu poate fi prevăzut. De aceea, potrivit autorului, cel mai mare risc și cel mai important eveniment al următorilor 10 ani va fi ceva despre care nimeni nu vorbește astăzi. Indiferent în ce an citești cartea de față, acest adevăr rămâne valabil.
Câteva exemple în acest sens sunt:
• Marea Criză Economică din 1929;
• Atentatele din 11 septembrie 2001;
• Harry Houdini și credința lui că trupul său poate să învingă fizica.
3. Așteptări și realitate: Prima regulă a fericirii înseamnă așteptări reduse.
Fericirea ta depinde de așteptările pe care le ai mai mult decât de orice altceva. Prin urmare, într-o lume în care majoritatea oamenilor tind să fie din ce în ce mai buni în mare parte din timp, o abilitate importantă de viață este să nu mai ridici ștacheta. Sau așa cum spunea Charlie Munger la un moment dat: „Trebuie să ai așteptări rezonabile și să iei întâmplările vieții, bune sau rele, așa cum vin, cu un dram de stoicism.”
Iată doar trei exemple în acest sens:
• Will Smith care a scris în biografia lui următoarele: să devii faimos este uimitor; să fii faimos este și bine, și rău; să pierzi faima este groaznic.
• Jucătoarea de tenis Naomi Osaka care a declarat că a ajuns într-un punct al carierei în care câștigarea unui turneu nu îi mai aduce nicio bucurie: „Mai degrabă simt ușurare”, a
spus ea.
• Harry Truman – un comerciant eșuat, fermier eșuat, proprietar de mină de zinc eșuat, petrolist eșuat și senator ținut din scurt de către oamenii de afaceri din Missouri – de la
care așteptările oamenilor în calitate de președinte au fost atât de mici încât, a ajuns să fie cotat astăzi printre cei mai buni 10 președinți ai Statelor Unite.
4. Minți nebune: Oamenii care privesc lumea într-un mod unic care îți place privesc lumea și într-un mod unic care nu o să-ți placă.
Un aspect caracteristic condiției umane este acela că oamenii care privesc lumea într-un mod unic care ne place, aproape sigur o privesc și în alt mod unic care nu o să ne placă.
Autorul demonstrează veridicitatea acestei idei cu trei exemple concludente:
• John Boyd, probabil cel mai bun pilot militar al tuturor timpurilor;
• Isaac Newton care, în ciuda faptului că era extrem de inteligent, și-a dedicat o foarte mare parte din timp studierii magiei, vrăjitoriei, alchmiei și găsirii unei poțiuni pentru
viața eternă;
• Elon Musk cu viziunea lui extraordinară, care nu se poate conforma însă sub nicio formă regulilor de bază ale societății.
5. Cifre nebunești: Oamenii nu își doresc acuratețe. Își doresc certitudine.
O trăsătură comună a comportamentului uman este dorința arzătoare de siguranță, în ciuda faptului că trăim într-o lume nesigură și probabilistică. Faptul că ceva poate fi probabil, dar nu se întâmplă, sau improbabil, și totuși se întâmplă, este una dintre cele mai mari capcane de pe lume.
Iată așadar doar câteva exemple de lucruri despre care spunem că sunt imposibile care ni se pot, totuși, întâmpla:
• Evelyn Marie Adams, a căștigat de două ori marele premiu al loteriei americane, într-un interval de patru luni;
• Fizicianul Freeman Dyson a demonstrat că în viața oricărui om normal, miracolele ar trebui să apară cu aproximație cam o dată pe lună;
6. Cea mai bună poveste câștigă: Poveștile sunt întotdeauna mai puternice decât statisticile.
Există prea multe informații în lume pentru ca oamenii să poată analiza cu calm datele în căutarea celui mai rațional și mai potrivit răspuns. Oamenii sunt ocupați și emotivi, iar o poveste bună este întotdeauna mai puternică și mai convingătoare decât statisticile reci ca gheața. Așadar:
Dacă ai răspunsul corect, s-ar putea să ai succes sau nu.
Dacă ai răspunsul greșit, dar ești un bun povestitor, probabil că vei avea succes (o vreme).
Dacă ai răspunsul corect și ești un bun povestitor, cu siguranță vei avea succes.
Acest lucru a fost mereu adevărat, va fi mereu adevărat și se vede în multe zone ale istoriei. Iată doar trei exemple:
• Faimosul discurs al lui Martin Luther King Jr. despre marele lui vis, susținut pe 28 august 1963 la Lincoln Memorial, care a cucerit definitiv publicul.
• Cartea lui Yuval Noah Harari, „Sapiens”, cea mai de succes carte de antropologie din toate timpurile, care deși nu spune nimic nou, o spune într-un mod excelent.
• Documentarul lui Ken Burns, The Civil War (Războiul civil), care a devenit instantaneu un fenomen, cu 40 de milioane de spectatori și a câștigat 40 de premii importante de film și televiziune.
7. Ce nu se poate estima: Lumea este condusă de forțe care nu pot fi măsurate.
Totul ar fi foarte simplu dacă lumea ar funcționa matematic, doar pe baza informațiilor reale pe care le deținem despre un bun, o companie, o investiție. Însă prețul real al tuturor bunurilor, inclusiv cel al bursei, este modificat de povești. Poveștile despre ziua de mâine care zdruncină încrederea oamenilor, îi sperie, îi fac să devină mai precauți. Și astfel valoarea tuturor lucrurilor se schimbă.
Iată doar două exemple pe care ni le oferă autorul în această carte:
• Cazul băncii Lehman Brothers care era în formă maximă la 10 septembrie 2008, pentru ca 72 de ore mai târziu să dea faliment din cauză că clienții și-au pierdut încrederea în companie;
• Compania GameStop care în 2020 era în pragul falimentului, pentru ca ulterior, datorită faptului că a devenit o obsesie culturală pe Reddit, acțiunile ei să explodeze și să câștige sume nesperate de bani;
Așadar, cei care prosperă pe termen lung sunt cei care înțeleg că lumea reală este un lanț nesfârșit de absurdități, confuzie, relații complicate și oameni imperfecți și că fiecare preț al investițiilor, fiecare evaluare a pieței, este doar o cifră a zilei de astăzi înmulțită cu o poveste despre ziua de mâine.
8. Liniștea sădește semințele nebuniei. Nebunia nu înseamnă distrugere. Nebunia înseamnă normalitate; dincolo de limita nebuniei este normalitate.
Atunci când piețele par că nu se vor prăbuși, sau mai bine zis, atunci când noi oamenii avem impresia că totul este foarte stabil, riscul este mult mai mare ca ele să se prăbușească. Simpla idee de stabilitate provoacă o mișcare deșteaptă și rațională care face să crească prețurile suficient de mult pentru a provoca instabilitate. Stabilitatea este destabilizatoare. Sau, altfel spus: liniștea sădește semințele nebuniei. Așa a fost și așa va fi mereu.
Drept dovadă, „ipoteza instabilității financiare” a lui Hyman Minsky:
• Atunci când economia este stabilă, oamenii sunt optimiști.
• Atunci când oamenii sunt optimiști, fac datorii.
• Atunci când oamenii fac datorii, economia devine instabilă.
9. Prea mult, prea devreme, prea repede. O idee bună dusă la extrem devine o idee groaznică.
Ori de câte ori oamenii descoperă ceva de valoare – în special o investiție profitabilă sau o abilitate specială – au tendința să se întrebe: „Minunat, dar cum pot să am totul mai repede?” Putem pune de două ori mai multă presiune? Putem să-l facem de două ori mai mare? Putem obține și mai mult?
Poate că stă în firea noastră să reacționăm astfel, dar ar trebui să avem mereu în vedere faptul că majoritatea lucrurilor au o dimensiune și o viteză firească și se întorc rapid împotriva noastră atunci când vrem să depășim limita.
Creșterea forțată, creșterea accelerată, creșterea artificială – are tendința de a se întoarce împotrivă. Este valabil în cazul oamenilor, în cazul plantelor și în cazul afacerilor și al economiilor.
Exemplele din acest capitol se referă la:
• Gigantul Robert Wadlow, care abia se putea mișca independent;
• Copacii care cresc în soare, care sunt mult mai vulnerabili decât cei crescuți la umbra marilor arbori;
• Extinderea rapidă a cafenelelor Starbucks care a atras după sine scăderea vânzărilor.
10. Atunci când apare magia. Stresul îți canalizează atenția într-un fel în care vremurile bune nu o pot face.
Istoria ne-a dovedit de-a lungul anilor că cele mai mari schimbări și cele mai importante inovații nu se petrec atunci când toată lumea este fericită și totul merge bine. Schimbările importante și pozitive se petrec de obicei în timpul unui eveniment teribil sau după acesta. Atunci când oamenii sunt puțin panicați, șocați și îngrijorați și când consecințele lipsei de acțiune rapidă sunt prea greu de suportat.
Autorul oferă drept exemple aici:
• Incendiul de la fabrica de confecții Triangle Shirtwaist din New York în urma căruia s-au pus bzele New Deal (politicile economice ale anilor ’30 care au restructurat economia americană cu accent pe drepturile muncitorilor);
• Perfecționarea zborurilor cu avionul după fiecare accident aviatic.
• Criza petrolului din 2008.
11. Tragedii peste noapte și miracole pe termen lung. Veștile bune vin prin acumulare, ceea ce necesită întotdeauna timp, pe când veștile rele vin dintr-o pierdere a încrederii sau
dintr-o eroare catastrofală care se poate petrece într-o clipită.
Iată alte două adevăruri care vor rămâne neschimbate în următorii ani: Succesul notabil are nevoie de timp, în timp ce lucrurile care au prosperat vreme îndelungată pot fi distruse în doar câteva minute (vezi: Enron, Fannie Mae și Freddie Mac , Nokia, Bernie Madoff, Muammar Gaddafi, Catedrala Notre-Dame și Uniunea Sovietică).
Iată doar câteva exemple de progres lent uluitor:
• În America rata estimată a mortalității din cauza bolilor cardiace, ajustată în funcție de vârstă, a scăzut cu peste 70% din anii ’50 până azi. Este un lucru extraordinar dacă ne gândim că astfel au fost salvate douăzeci și cinci de milioane de vieți. Dar scăderea s-a produs lent, cu doar 1,5% pe an.
• Istoricul David Wooton spune că a fost nevoie de 200 de ani de la descoperirea microbilor până când medicii au acceptat că microbii provoacă boli, de alți 30 de ani pentru a descoperi antisepticele și de alți 60 de ani până a început să fie folosită penicilina.
12. Minuscul și magnific. Când lucrurile mici se acumulează și devin lucruri extraordinare.
Majoritatea catastrofelor sunt generate de o serie de riscuri minuscule care se multiplică și au ca urmare ceva uriaș. Și opusul este valabil: majoritatea lucrurilor minunate se întâmplă atunci când ceva minuscul și neînsemnat se acumulează și se transformă în ceva extraordinar.
Un bun exemplu în acest sens este accidentul din 1977 de pe aeroportul din Tenerife, în urma căruia au murit 583 de oameni. Atunci, un avion a decolat în timp ce altul încă se afla pe pistă. Cum a fost posibil așa ceva? Un cumul de 11 greșeli și erori minore, care împreună au dus la producerea accidentului aviatic cu cele mai multe victime din istorie.
13. Euforie și disperare. Progresul are nevoie ca optimismul și pesimismul să coexiste.
Pesimismul ne ajută să ne pregătim pentru riscuri, înainte ca ele să apară, iar optimismul ne oferă energia de a merge mai departe chiar și atunci când situația este tulbure. De aceea este imperios necesar ca optimismul și pesimismul să coexiste pentru a avea loc progresul. Astfel, cel mai bun plan financiar este să economisești ca un pesimist și să investești ca un optimist. Sau să faci planuri ca un pesimist și să visezi ca un optimist. Convingerea că lucrurile vor merge mai bine, combinată cu realitatea că drumul până acolo va fi un lanț continuu de eșecuri, dezamăgiri, surprize și șoc – apare de-a lungul întregii istorii și în toate domeniile vieții.
14. Victimele perfecțiunii. Există un avantaj enorm în a fi puțin imperfect.
Mulți oameni se străduiesc să ducă o viață eficientă, în care nicio oră să nu fie irosită. Însă ignorăm adesea faptul că poate fi un lucru bun să pierdem vremea, mai ales dacă meseria pe
care o avem este una creativă.
Unele dintre cele mai creative minți au dovedit cât de adevărată este această teorie:
• Albert Einstein spunea:
„Îmi aloc timp să fac plimbări lungi pe plajă ca să ascult ce se petrece în capul meu. Dacă munca nu merge bine, mă întind la mijlocul zilei de lucru și mă uit în tavan, în timp ce ascult
și vizualizez ce se petrece în imaginația mea.”
• Mozart era de aceeași părere:
„Când merg cu trăsura sau mă plimb după o masă bună sau în timpul nopții, fiindcă nu am somn, atunci sunt momentele în care îmi vin cele mai multe și mai bune idei.”
15. E de presupus să fie greu. Tot ce merită să obții vine cu puțină suferință. Secretul este să nu o bagi în seamă.
Totul are un preț și toate lucrurile care te încântă vor veni cu părți care nu îți plac, pentru că nimic din ceea ce merită să obții nu este gratis.
Asta nu se va schimba niciodată. Majoritatea lucrurilor pe care merită să le obții te taxează sub forma stresului, a nesiguranței, a interacțiunii cu oameni ciudați, a birocrației și a intereselor divergente ale celorlalți, sub forma bătăilor de cap, a nonsensului, a orelor lungi petrecute peste program și a îndoielii constante. Acesta este costul suplimentar al succesului. De aceea, o regulă de bază pentru a avea succes este să înțelegi care este prețul lui și să fii dispus să îl plătești, fiind conștient că pentru multe lucruri, prețul înseamnă să accepți o anumită doză de inconveniente.
16. Continuă să alergi. Cele mai competitive avantaje dispar în cele din urmă.
Avantajele competitive au tendința de a avea viață scurtă, adesea deoarece succesul sădește semințele declinului. Trista realitate este că evoluția este nemiloasă și neiertătoare: ea nu ne
arată ce funcționează, ci distruge ceea ce nu funcționează.
Așadar, nu ar trebui să fii surprins atunci când ceva dominant într-o anumită epocă dispare complet în următoarea. Este una dintre cele mai întâlnite povești din istorie. Puține companii,
produse, orașe, puțini muzicieni sau autori rămân relevanți mai mult de câteva decenii, cel mult. Cei care încalcă această regulă sunt puțini: Beatles, Levi’s, Snickers, New York City.
17. Minunile viitorului. Întotdeauna avem senzația că rămânem în urmă și este ușor să neglijăm potențialul noilor tehnologii.
Edison spunea: „Nu poți ști niciodată la ce va duce o descoperire aparent minoră. Cineva descoperă ceva și, imediat, o mulțime de inventatori și cercetători încearcă toate variantele.”
Trebuie să înțelegem că progresul apare încet, pas cu pas, și că micile inovații cărora nimeni nu le acordă mare importanță la început conțin germenii a ceva ce are potențialul să devină extraordinar.
În plus, valoarea unei tehnologii nu rezidă doar în ceea ce poate să facă, ci și în ceea ce poate deveni atunci când cineva cu un punct de vedere și abilități complet diferite intervine.
18. Mai greu decât se vede și mai puțin distractiv decât pare. „Iarba vecinului este întotdeauna mai verde fiindcă este fertilizată cu rahat”.
Cei mai mulți oameni nu destăinuie ce îi frământă, de ce anume se tem, lucrurile de care sunt nesiguri sau dacă sunt sau nu fericiți. Rareori vorbesc sincer despre defectele și eșecurile lor. Prin urmare, ceea ce știm de cele mai multe ori despre oamenii din jurul nostru este versiunea cosmetizată a vieții lor și niciodată adevărul. Așadar, e de la sine înțeles că aproape totul arată mai bine din afară și că majoritatea lucrurilor sunt mai grele decât par și nici pe departe nu sunt atât de distractive pe cât lasă impresia. Având asta permanent în minte vei deveni mai iertător cu tine și cu ceilalți.
Iată doar câteva exemple din lumea celor care conduc lumea:
• Căsnicia „perfectă” dintre Bill și Melinda Gates s-a terminat cu un divorț urât;
• Prețul plătit de Elon Musk pentru dificultățile cu care s-a confruntat la un moment dat compania Tesla a fost să nu-și vadă copiii și prietenii cu săptămânile;
• Warren Buffett a plătit pentru titlul de cea mai admirată persoană din industria investițiilor prețul unei vieți de familie îngrozitoare;
19. Stimulentele: cea mai puternică forță din lume. Stimulentele nebunești duc la un comportament nebunesc. Oamenii pot fi împinși să justifice și să apere aproape orice.
Stimulentele sunt cea mai puternică forță din lume și îi pot împinge pe oameni să justifice sau să apere aproape orice.
Un bun exemplu în acest sens sunt numeroșii oameni de știință din vremea lui Galilei care erau convinși că Pământul se învârte în jurul Soarelui, dar care au tăcut pentru că era mai important pentru ei să continue să își hrănească familiile.
Sau fostul lider mexican al drogurilor, El Chapo, care era extrem de popular într-o localitate săracă din Mexic în ciuda faptului că era violent și criminal datorită numeroaselor binefaceri pe care le făcea localnicilor.
Așadar, o întrebare pe care merită să ți-o pui în acest moment este: „Care dintre opiniile mele actuale s-ar schimba dacă stimulentele ar fi diferite?”
20. Acum înțelegi. Nimic nu este mai convingător decât experiența nemijlocită.
Faptul că oamenii adoptă în condiții de stres idei și obiective pe care altminteri nu le-ar fi acceptat niciodată și-a pus amprenta în toată istoria.
Cel mai bun exemplu pentru a ne face o idee asupra modului în care reacționează oamenii atunci când sunt puși în situații limită este ceea ce s-a întâmplat în Germania anilor ’30, unde Marea Criză Economică a fost precedată de o hiperinflație devastatoare care a distrus întreaga valoare monetară. În momentul în care Hitler a venit la putere și a oferit locuri de muncă oamenilor, aceștia l-au primit cu brațele deschise. Au făcut ceea ce trebuia pe fondul inflației și al șomajului mare cu care se confrunta țara în acel moment.
Poetului Varlam Șalamov a fost închis într-un gulag vreme de 15 ani și a povestit cât de repede cedează oamenii normali în condiții de stres și nesiguranță. Dacă luăm o persoană bună, onestă și afectuoasă și o privăm de necesitățile esențiale, în scurtă vreme vom vedea un monstru de nerecunoscut care va face orice ca să supraviețuiască. În condiții de stres extrem, „un om se transformă într-o bestie în decurs de trei săptămâni”, scria Șalamov.
21. Orizonturi de timp. Să spui: „Îmi iau angajamentul pe termen lung” este ca și cum ai sta la poalele Muntelui Everest, ai arăta spre vârf și ai spune: „Acolo vreau să ajung”.
Minunat. Acum urmează testul.
Gândirea pe termen lung este mai ușor de închipuit decât de realizat. Cu toate acestea, cei mai mulți oameni sunt conștienți că ea reprezintă strategia corectă în investiții, în carieră și în relații.
Așadar, ca să gândești bine pe termen lung, trebuie să îți dai seama când ai răbdare și când ești doar încăpățânat. Nu este deloc ușor. Singura soluție este să cunoști acele câteva aspecte din domeniul tău de activitate care nu se vor schimba niciodată și să pui restul într-un fișier care are nevoie să fie actualizat și adaptat permanent. Puținele (foarte puținele) lucruri care nu se schimbă niciodată sunt buni candidați pentru gândirea pe termen lung. Orice altceva are un termen de valabilitate.
22. Când te străduiești prea mult. Nu se câștigă puncte pentru dificultate.
Atracția față de complexitate și tendința de a desconsidera lucrurile simple, dar foarte eficace, în favoarea lucrurilor complexe, însă mai puțin eficace, este una dintre ciudățeniile comportamentului uman.
Dar, complexitatea se vinde mai bine, acesta este tristul adevăr.
De aceea: Constituția Statelor Unite are 7591 de cuvinte. Prin comparație, un contract ipotecar obișnuit are peste 15 000 de cuvinte, iar acordul termenilor de utilizare pentru Apple iCloud are 7314 cuvinte. Codul fiscal al Statelor Unite are peste 11 milioane de cuvinte.
Complexitatea oferă impresia reconfortantă de control, în vreme ce simplitatea este greu de deosebit de neștiință.
Cu toate acestea, trebuie să avem mereu în vedere faptul că nu se acordă puncte pentru dificultate. S-ar putea să te străduiești prea mult, să fii prea atras de complexitate, iar asta se poate întoarce împotriva ta în mod spectaculos.
23. Rănile se vindecă, cicatricile rămân. Ce experiențe ai trăit spre deosebire de mine care te determină să crezi ceea ce crezi? Și oare aș privi lumea la fel ca tine dacă aș fi trăit
experiențele tale?
O componentă importantă a comportamentului uman este aceea că oamenii care au trăit experiențe diferite față de tine vor gândi diferit față de tine. Ei vor avea scopuri, rezultate, dorințe și valori diferite. Prin urmare, majoritatea dezbaterilor nu sunt tocmai dezacorduri; sunt oameni care au trăit experiențe diferite și care discută unii cu ceilalți. De aceea dezacordul nu se referă neapărat la ceea ce oamenii știu, ci mai mult la ceea ce au trăit. Și, de vreme ce experiențele vor fi mereu diferite, dezacordul va fi mereu prezent.
Vom vedea aici cum le-a schimbat comportamentul câinilor lui Pavlov inundația căreia au trebuit să-i facă față, pentru a înțelege modul cum ne influențează psihicul stresul puternic și traumele prin care trecem.
Și vom înțelege de ce generația care a trăit în timpul Marii Crize Economice a economisit mai mult, a făcut mai puține datorii și s-a ferit de risc.
Sau de ce antreprenorii din domeniul tehnologiei se împart în două categorii distincte: cei care au trăit criza dot-com de la sfârșitul anilor ’90 și cei care nu au trăit-o.
***
În final, nu îmi rămâne decât să te felicit dacă ai luat decizia să citești această carte și să îți ofer spre delectare un scurt fragment din încheierea cărții:
„În noaptea de dinaintea Debarcării din Normandia, Franklin Roosevelt a întrebat-o pe soția lui, Eleanor, cum se simțea neștiind ce avea să se întâmple în continuare.
⸺ Să ai aproape 60 de ani și să te revolți împotriva nesiguranței este puțin ridicol, nu-i așa? a spus ea.
Așa este. Și totuși o facem. Așa am făcut și așa vom face mereu.
Ideea că în fața noastră se află gaura neagră a nesiguranței poate fi atât de intimidantă, încât este mai simplu să credem opusul: că putem vedea viitorul și că traiectoria lui este logică
și predictibilă. Nicio convingere nu a fost atât de răspândită în istorie și niciuna nu este atât de greșită.
De obicei, pentru a clarifica un viitor nesigur, încercăm să privim mai departe și să scrutăm cu mai multă atenție, pentru a face previziuni cu mai multă precizie, cu mai multe informații
și mai multă inteligență.
Este mult mai eficace să facem invers: să privim în urmă și să ne lărgim perspectiva. În loc să încercăm să ne dăm seama de micile moduri în care s-ar putea schimba viitorul, să studiem
evenimentele majore pe care trecutul nu le-a evitat niciodată.
În urmă cu un deceniu, mi-am stabilit obiectivul de a citi mai multă istorie și mai puține prognoze. A fost una dintre schimbările care mi-au luminat viața. Ironia este că, cu cât citesc
mai multă istorie, cu atât mă simt mai liniștit în privința viitorului. Atunci când te concentrezi pe ceea ce nu se schimbă niciodată, nu mai încerci să prezici evenimente nesigure și îți
dedici mai mult timp pentru a înțelege comportamentele care rămân la fel. Sper că această carte te-a îndrumat pe aceeași cale.”