Zonele tale eronate: Învață cum să-ți controlezi gândurile și emoțiile, ca să-ți clădești liber destinul

Zonele tale eronate: Învață cum să-ți controlezi gândurile și emoțiile, ca să-ți clădești liber destinul / Your Erroneous Zones: Step-by-Step Advice for Escaping the Trap of Negative Thinking and Taking Control of Your Life de Wayne Dyer este volumul în care autorul își folosește experiența acumulată ca psihoterapeut pentru a te ajuta să îți înfrunți și să îți depășești comportamentele distructive (zonele tale eronate) astfel încât să preiei controlul asupra propriei tale vieți. Dar „Zonele tale eronate” este în egală măsură o carte despre cum să trăiești eficient, fără a-ți consuma inutil energia, și mai presus de toate, este o carte despre cum să fii mai fericit și mai mulțumit de viața ta, scăpând o dată pentru totdeauna de acele comportamente care îți pun piedică în calea evoluției.

Wayne W. Dyer (1940 – 2015) a fost doctor în psihologia de consiliere, scriitor și conferențiar pe teme de psihologie și spiritualitate, dar și un foarte apreciat speaker motivațional, distins în anul 1987 cu premiul Golden Gavel. Cartea lui de debut – Zonele tale eronate – s-a bucurat de un succes răsunător, devenind una dintre cele mai bine vândute cărți din toate timpurile. Wayne Dyer este autorul a peste 40 de cărți (pentru copii, adolescenți și adulți), multe dintre acestea devenind bestselleruri la nivel internațional. „Există o soluție spirituală pentru orice problemă/ There Is a Spiritual Solution To Every Problem”, „Înțelepciunea evurilor/ Wisdom of the Ages”, „Cele 10 secrete ale succesului și păcii lăuntrice / 10 Secrets for Succes and Inner Peace”, „Fii stăpân pe viața ta! / Pulling Your Own Strings” sunt doar câteva dintre cărțile de succes ale lui Wayne Dyer apărute la Editura ACT și Politon.

„Zonele tale eronate” a văzut lumina tiparului la date de 1 august 1976. Între timp, a devenit una dintre cele mai bine vândute cărți din toate timpurile, cu aproximativ 35 de milioane de exemplare vândute. Cartea a figurat timp de 64 de săptămâni pe lista bestsellerurilor New York Times (până pe 13 noiembrie 1977), atingând apogeul succesului pe 8 mai 1977, când a ajuns pe locul I al acestui top. 

Cum se explică succesul ei răsunător? Explicația este destul de simplă, dacă ne gândim că această carte este despre fiecare dintre noi și despre defectele pe care le avem. Însă, așa cum era de așteptat de la un psihoterapeut, autorul nu se preocupă în principal de ceea ce este greșit în purtarea noastră de zi de zi, ci mai cu seamă de oferirea de soluții pentru a corecta aceste defecte, astfel încât traiul nostru să devină ceea ce ar trebui să fie cu adevărat: o sărbătoare pe care să o celebrăm în fiecare zi și nu un chin continuu.

Așadar, scopul parcurgerii acestei cărți nu ar trebui să fie doar acela de a-ți satisface  curiozitatea și pasiunea pentru citit, ci eliberarea din zonele tale eronate, pentru a ajunge astfel să te bucuri pentru totdeauna de viața pe care ți-o dorești!

Fiecare capitol al cărții este conceput ca o ședință de consiliere psihologică și include: explorarea dificultății și a contextelor în care comportamentul distructiv iese la iveală, analiza comportamentului autodistructiv, înțelegerea profundă a cauzelor sale și strategiile concrete pentru eliminarea ariei problematice.

Astfel, cele două teme principale ale cărții de față sunt:

• capacitatea de a face alegeri cu privire la propriile emoții.

• preluarea controlului asupra momentelor pe care le trăiești în prezent.

Dar până a trece la dezbaterea propriu zisă a acestor teme, autorul îți prezintă un set de 25 de întrebări cu ajutorul cărora îți vei da seama care este capacitatea ta în momentul de față de a alege fericirea și împlinirea. Aceste întrebări te vor face să te gândești la lucruri pe care poate că le-ai trecut cu vederea până acum, precum: De ce ești nefericit? Din cauza ta sau a celor din jurul tău? De ce nu ai încredere în tine? Pentru că cei din jur cred că tu nu ești îndeajuns de bun sau pentru că tu crezi asta? De ce ai nevoie de aprobarea celor din jur pentru tot ce faci, ce gândești, ce decizi? E din vina ta sau poate că tu ești doar victima acestui comportament indus tocmai de cei care ar fi trebuit să sădească în tine semințele încrederii?

Te invit să găsești un răspuns la fiecare dintre aceste întrebări, dar și la multe altele, pe parcursul acestei cărți, care poate fi de ajutor oricărui individ, oricât de echilibrat și de cumpătat s-ar considera.

Cartea este împărțită în 12 capitole, după cum urmează:

Capitolul I: Preia controlul asupra propriei persoane

„Esența măreției rezidă în capacitatea de a alege împlinirea personală, în circumstanțe în care alții aleg nebunia.”

Viața e prea scurtă pentru a-i risipi prețioasele clipe, prin urmare sfatul autorului este să înveți să te bucuri de ea, indiferent care ar fi circumstanțele și mai ales să trăiești din plin momentul prezent.

Iar pentru a face asta, trebuie mai întâi să devii stăpânul propriilor emoții și să înveți să le gestionezi. Așadar, dacă tu crezi că anumite lucruri sau anumiți oameni te fac nefericit, trebuie să știi că nu este așa. Tu singur te faci nefericit, din cauza gândurilor pe care le ai vizavi de oamenii sau lucrurile din viața ta. Așadar, schimbându-ți modul de a gândi în legătură cu emoțiile pe care le ai, îți vei schimba modul în care te vei simți și vei trăi în fiecare zi. În plus, consideră, în ciuda a ceea ce s-a crezut până acum, o viață fericită, fructuoasă, trăită în fiecare zi și în fiecare moment prezent al fiecărei zile - ca fiind adevăratul barometru pentru măsurarea inteligenței. Pentru că, este de părere autorul, „dacă ești fericit, dacă valorifici la maximum fiecare moment al vieții tale, atunci ești o persoană inteligentă.”

Capitolul II: Prima iubire

„Stima de sine nu poate fi generată de alții. Ești meritoriu pentru că așa consideri tu. Dacă depinzi de alții pentru a te considera valoros, atunci vorbim de stima celorlalți.”

Pentru a-i accepta pe ceilalți așa cum sunt ei trebuie să începi cu a te accepta pe tine. Cu a te iubi pe tine însuți mai exact, așa cum ești, atât din punct de vedere fizic, cât și psihic. 

Tot aici, vei afla care sunt cele mai frecvente obiceiuri depreciative la adresa propriei persoane și vei înțelege că nu ai nevoie să convingi pe nimeni de nimic întrucât acceptarea lăuntrică este tot ce ai nevoie, ea neavând nimic de-a face cu opiniile altor persoane. 

Tot în această secțiune vei găsi și câteva exerciții care te vor ajuta să te iubești mai mult și deci să capeți mai multă încredere în tine.

Capitolul III: N-ai nevoie de aprobarea lor

Nevoia de aprobare e sinonimă cu a spune: „Părerea ta despre mine este mai importantă decât propria mea opinie despre mine.“

Oamenii care caută mereu să obțină aprobarea celor din jurul lor pentru modul cum gândesc, cum se comportă, cum se îmbracă, cu cine se întâlnesc, etc, nu reușesc să fie cu adevărat fericiți niciodată. De aceea trebuie să înlături această zonă eronată din comportamentul tău.

Tot aici vei înțelege unde își are originea această atitudine de a căuta aprobare în jurul tău pentru tot ceea ce faci; vei găsi o listă de comportamente tipice celor care caută aprobare; dar și o serie de strategii potrivite pentru a te elibera de această nevoie de aprobare.

Capitolul IV: Eliberează-te de trecut

„Numai o fantomă bântuie în trecut, căutând să-și justifice existența prin viața pe care a trăit-o deja. Ești ceea ce alegi astăzi, nu ce-ai ales în trecut.”

De-a lungul timpului toți adunăm în noi diferite frustrări, care ajung să devină toxice la un moment dat și să ne pună piedici în calea atingerii adevăratului nostru potențial. Asta pentru că la un moment dat, cineva sau chiar noi înșine ne-am băgat în cap tot felul de limite: nu sunt bun la asta, nu pot face asta, n-o să pot niciodată să... Convingerile limitative sunt nocive pentru că uneori ajung să ne urmărească o viață întreagă și să ne împiedice să facem ceea ce ne dorim. De aceea, autorul ne propune aici o serie de strategii pentru a te elibera de trecut și a elimina convingerile nimicitoare. Pune-le în practică și nu vei mai spune niciodată: Nu pot!

Capitolul V: Emoții inutile – vinovăția și îngrijorarea

„Dacă tu crezi că, simțindu-te prost sau făcându-ți griji suficient de mult, vei schimba un eveniment din trecut sau din viitor, înseamnă că trăiești pe o altă planetă, într-o altă realitate.”

Ce ușor este să sădești sentimentul de vinovăție în mintea cuiva... Părinții își determină copiii să facă anumite lucruri făcându-i să se simtă vinovați dacă îi refuză; partenerii de cuplu își determină partenerii de viață să se simtă vinovați ori de câte ori sunt nemulțumiți; copiii noștri ajung să ne facă să ne simțim vinovați pentru nefericirea lor atunci când nu primesc tot ce vor; școala îi face pe copii să se simtă vinovați atunci când nu se ridică la înălțimea așteptărilor; societatea ne face să ne simțim vinovați când încălcăm vreo normă; propriile noastre instincte sexuale ne fac să ne simțim vinovați. Astfel, nu e deloc de mirare că aproape mereu avem câte un motiv să ne simțim vinovați.

Dar sentimentul de vinovăție nu este singurul care nu ne lasă să trăim. Mai sunt și grijile. Noi oamenii avem un talent neobișnuit de mare de a ne face griji din orice. Autorul îți prezintă aici o listă cu cele mai frecvente motive pentru care ne facem griji și ne convinge totodată de inutilitatea acestui tip de comportament, furnizându-ne în acest sens un set de strategii pentru a scăpa de îngrijorare.

Capitolul VI: Explorează necunoscutul

„Numai cei nesiguri caută cu înverșunare siguranța.”

Autorul îți va adresa în această secțiune o întrebare care te va pune cu siguranță pe gânduri: ai trăit peste 10.000 de zile sau ai trăit o singură zi de peste 10.000 de ori? Dacă răspunsul tău înclină mai mult spre a doua parte a întrebării, înseamnă că, în mod sigur, ar trebui să faci ceva mai mult loc spontaneității în viața ta, lăsând fricile la o parte.

Autorul vorbește aici așadar despre: capcana de a avea mereu un plan; despre sursele interne, respectiv externe ale siguranței de sine; dar și despre frica de eșec și despre perfecționism, prezentând totodată câteva comportamente tipice care îi caracterizează pe cei cărora le este teamă de necunoscut. Dar și mai interesante ți se vor părea cu siguranță aici cele câteva strategii pentru a înțelege și a gestiona misterul și necunoscutul, prezentate de autor. Acestea nu te vor ajuta doar să descoperi gustul plăcut al necunoscutului, dar și să explorezi viața cu mai multă pasiune și spirit de aventură.

Capitolul VII: Dărâmă barierele convenționale

„Oamenii macină și iar macină în moara banalităților și nu iese nimic altceva decât tot ce-au pus acolo. Dar în momentul în care ei renunță la obiceiurile vechi pentru un gând spontan, atunci poezia, înțelepciunea, speranța, virtutea, cultura, anecdotele, toate sar în ajutorul lor.” (Ralph Waldo Emerson - Literary Ethics /Etica literară):

Enculturația este absolut necesară pentru fiecare dintre noi. Este normal să respecți regulile și legile unei societăți atât timp cât trăiești în societate, dar când acest lucru este dus la extrem, când viața ajunge să însemne numai reguli și legi formulate de alții și nu de tine însuți pentru propria viață, totul riscă să devină lipsit de sens.

De aceea, sfatul autorului este să ai întotdeauna curaj să îți trasezi propriile căi, fără a încălca însă convențiile și normele societății în care trăiești, fiind conștient în același timp de faptul că viața nu înseamnă numai „corect” sau numai „greșit”, dar și de faptul că „ar fi bine“, „ar trebui“ și „s-ar cuveni“ sunt de multe ori doar niște formule absurde și că nu e în regulă sub nicio formă să fii în permanență altfel decât cum vrei să fii de fapt. Pentru că a fi tu însuți înseamnă până la urmă a fi lipsit de nevoia unui sistem de sprijin extern.

Pentru a-ți da seama dacă faci parte din rândul celor care fac exces de conformism, autorul îți prezintă aici care sunt cele mai frecvente obișnuințe conformiste din cultura noastră, dar și câteva modalități de a te vindeca de… „trebuie”.

Capitolul VIII: Capcana dreptății

„Dacă lumea ar fi atât de organizată încât totul să decurgă așa cum se cuvine, ființele n-ar putea supraviețui nici măcar o zi. Păsărilor li s-ar interzice să mai mănânce viermișori și interesele fiecărui om ar trebui respectate.”

Oamenii care se raportează frecvent la alții în viața de zi cu zi rostesc probabil cel mai frecvent această propoziție: Nu-i corect. Oamenii care se concentrează mai mult pe ei înșiși și pe propria lor viață, nesimțind nevoia să se raporteze la alții, sunt în schimb mai mulțumiți și mai fericiți. Așadar, încearcă să te gândești mai mult la ce poți face tu pentru propria fericire și mai puțin la: cât de puțin muncesc alții în comparație cu tine și ce bine le este, ce obraznici sunt unii și totuși sunt apreciați de ceilalți sau la cât de needucați sunt copiii vecinului și totuși au note mai bune decât ai tăi. Întotdeauna vor exista oameni mai slab pregătiți care se vor bucura de mai mult succes ca tine, dar depinde de tine căror lucruri vrei să le acorzi mai multă importanță în viață. 

Autorul îți va furniza aici o listă cu comportamente specifice celor care găsesc mereu nedreptăți în viață, dar și câteva dintre beneficiile psihologice ale celor care caută dreptatea cu orice preț. Tot aici vei găsi câteva strategii pentru a renunța la insistența inutilă de a se face dreptate în lume.

Capitolul IX: Renunță la tergiversare – chiar acum

„Ca să amâni ceva, nu-i nevoie să transpiri niciun pic.”

Filozoful american Donald Marquis numea tergiversarea „arta de a ține pasul cu ziua de ieri“. Wayne Dyer completează această definiție cu „și de a evita ziua de azi“, pentru că, în opinia lui, tergiversarea înseamnă a evita să trăiești prezentul la capacitate maximă.

Așadar, acest capitol este despre capacitatea „extraordinară” pe care o au anumiți oameni de a amâna tot timpul lucrurile pe care le au de făcut, dar și despre cât de multe alte lucruri ar putea face, dacă nu ar mai repeta la infinit acest comportament. Așadar, dacă tergiversarea te-a împiedicat mereu să faci lucrurile la timpul lor, citește acest capitol pentru a descoperi câteva comportamente specifice tergiversatorilor, câteva motive pentru care amânăm să facem lucruri în loc să le facem pur și simplu, și a afla câteva tehnici care te vor ajuta să nu mai tergiversezi. Cu alte cuvinte, citește acest capitol și devino un om care acționează, nu unul care visează, speră sau critică.

Capitolul X: Declară-ți independența

„În orice relație în care doi oameni devin unul, rezultatul va consta în două jumătăți de om.”

Ce poate fi mai rău decât un adult dependent de un alt adult? Unii părinți își cresc copiii în așa fel încât la maturitate dependența acestora de ei să fie garantată. Însă acești copii vor întâmpina mari dificultăți să se adapteze în societate și să se descurce pe cont propriu. Vor depinde mereu de altcineva pentru a realiza orice și, mai mult ca sigur, vor crește și ei la rândul lor alți copii dependenți.

Așadar, cum ar trebui să ne comportăm ca părinți pentru a le insufla copiilor încă de mici spiritul independent? Cum ar trebui să se comporte o femeie în căsnicie pentru ca soțul să nu o considere prea independentă? De ce între soți ar trebui să existe o anumită distanță, și de ce nu trebuie confundată dependența de partener cu dragostea? Răspunsurile la aceste întrebări le vei găsi în această secțiune a cărții, alături de câteva comportamente frecvente, specifice dependenței sau care încurajează dependența, câteva considerații referitoare la motivele pentru care unii oameni preferă să își mențină acest comportament dependent, dar și un plan demn de pus în aplicare pentru a scăpa de comportamentul dependent.

Capitolul XI: Spune adio furiei

„Singurul antidot pentru furie este renunțarea la convingerea înrădăcinată „ce bine-ar fi, dacă ai fi ca mine“.

Lumea nu este întotdeauna așa cum ne-ar plăcea nouă să fie. Asta e sigura realitate pe care o avem la dispoziție deocamdată și e valabilă pentru toți. Șansele ca această situație să se schimbe sunt nule, prin urmare, de fiecare dată când te vei enerva în viitor gândește-te că nu are sens să suferi sau să te lași imobilizat în fața realității. De ce să îți consumi inutil energia pentru niște lucruri care nu se vor schimba niciodată? Nu e mai bine oare să accepți pur și simplu faptul că oamenii din jurul tău au dreptul să fie diferiți, conservându-ți astfel energia care altfel s-ar irosi pe niște nervi care nu numai că îți creează o stare proastă, dar te afectează și la nivel fizic mai mult decât îți poți închipui în momentul de față?

Autorul îți propune aici o serie de remedii cu ajutorul cărora vei putea să îți înfrângi de cele mai multe ori impulsul de a te înfuria, alegând de fiecare dată… căi alternative. Tot aici vei găsi cele mai frecvente scuze pe care le folosim adesea pentru a ne scuza comportamentul furios, dar și câteva strategii pentru a renunța la furie. Dar și un sfat cât se poate de bun:

„Furia este o modalitate de a folosi lucrurile din exteriorul tău pentru a motiva felul în care te simți. Lasă-i pe ceilalți să-și trăiască viața lor. Fă-ți propriile alegeri – și nu mai permite să fie încărcate de furie.”

Capitolul XII: Portretul unei persoane care și-a extirpat toate zonele eronate

„Sunt prea ocupați să fie ei înșiși, ca să mai observe ce fac vecinii lor.”

În ultima secțiune a cărții, Wayne Dyer îți prezintă toate argumentele pentru care merită să parcurgi această carte și acest drum de eliberare de zonele tale eronate. Cu siguranță că nu vom reuși toți să ne eliberăm de toate comportamentele noastre distructive, dar, cu certitudine că, devenind conștienți de lucrurile care ne împiedică să trăim și să fim fericiți, ne vom strădui mai mult în viitor să le evităm. Iată așadar în rândurile de mai jos doar o parte din beneficiile pe care ți le poate aduce eliberarea din zonele tale eronate:

„Persoanele lipsite de zone eronate nu își fac griji. Situații care aproape îi înnebunesc pe alții, ei bine, pe acești indivizi nu îi afectează aproape deloc. Nu își fac nici planuri, nici rezerve pentru viitor. Refuză să se îngrijoreze și nu se lasă atinși de neliniștea care vine la pachet cu îngrijorarea. Ei nu știu cum să își facă griji. Acest lucru nu face parte din „compoziția“ lor. Nu sunt neapărat calmi în orice moment, dar nici nu sunt dispuși să își petreacă prezentul stresându-se din cauza unor lucruri din viitor pe care nu le pot controla. Sunt foarte orientați înspre clipa de față și au un radar intern care pare să le amintească mereu că grijile se resimt doar în prezent și că ar fi ceva nesocotit să îți trăiești viața împovărat clipă de clipă.  

Acești oameni trăiesc în prezent, nu în trecut și nici în viitor. Nu se simt amenințați de necunoscut și caută să trăiască experiențe noi, cu care nu sunt familiarizați. Adoră ambiguitatea. Savurează prezentul în orice moment, conștienți că doar de el dispun. Nu plănuiesc evenimente de viitor, astfel încât să trebuiască să treacă perioade lungi de inactivitate în care să aștepte o bucurie.”