ACT si Politon
23-05-2024
0 comentarii
Te-ai întrebat vreodată de ce iubim atât de mult animalele?
Un posibil răspuns la această întrebare este faptul că ele reprezintă firava noastră legătură cu natura, de care am fost rupți în mod brutal pe măsură ce migrația spre orașe a luat proporții din ce în ce mai mari.
Așa se face că, din dorința disperată de a nu fi complet despărțiți de natură, ne-am transformat balcoanele în grădini și casele, în adăposturi pentru cele mai diverse animăluțe: câini, pisici, papagali, șopârle gecko, broaște țestoase, pești, porci de guineea, iepuri, hamsteri, etc. Dar, de-a lungul timpului, oamenii, e adevărat, mai celebri de felul lor, au adoptat pe post de animale de companie vietăți pe care nu ți le-ai fi imaginat vreodată pe post de animale de companie. De exemplu, președintele american Theodore Roosevelt a avut un bursuc, Calvin Coolidge (alt președinte american) a avut un hipopotam pitic, Elvis Presley (regele rock’n’roll-ului) a avut un cangur, iar actorul american George Clooney, l-a iubit foarte mult pe animăluțul său de companie, porcul Max. Iar dacă e să ne gândim la bogații arabi, în casele lor, tigrii, leii și maimuțele au devenit de mult prezențe obișnuite pe post de animăluțe de companie.
Dar și pe plaiurile autohtone au existat cazuri de animale de companie mai puțin obișnuite, ce-i drept, fără intenția posesorului...
Așa a fost de exemplu cazul vulturului Ilie, care a trăit la Buzău între anii 1924 – 1942 și care a fost îndrăgit și ocrotit de tot orașul. Vulturul fusese prins de un cioban în localitatea Gura Teghii pe când era doar un pui. Ulterior, ciobanul l-a vândut unui cârciumar din zona Gării Buzău, pe nume Adam, spunându-i că este curcan. Cârciumarul l-a crescut printre curcani, iar vulturul Ilie a ajuns în cele din urmă să creadă și el că este curcan, întrucât nu s-a priceput niciodată prea bine să zboare. În schimb, s-a priceput să facă plimbări lungi pe jos până la piață, în hale, unde măcelarii îi ofereau carne și pește. De asemenea, vulturului Ilie îi mai plăcea să petreacă timp pe aerodromul militar din apropierea gării, pe terenul „Drăgaica” unde era îndrăgit de toți piloții. Pe peronul din gară, simpaticul Ilie era mereu recompensat de conductorii de tren restaurant cu tot felul de bunătăți. Povestea lui a avut un sfârșit tragic din păcate, fiind împușcat pe peronul gării de un soldat german.
Vulturul Ilie a fost atât de iubit de comunitatea din Buzău încât a fost condus pe ultimul drum de un întreg convoi de oameni, iar trupul lui se odihnește acum în Cimitirul Dumbrava din Buzău. În memoria lui, o stradă a fost denumită Vulturul, fabrica de bere din Buzău a fost redenumită SC „Vulturul” S.A., iar în anul 2015, la intrare în Gara CFR Buzău a fost amplasată o statuie a Vulturului Ilie şi o plachetă de marmură semnată de Bucur Chiriac.
Suntem suficient de inteligenți pentru a ști cât de inteligente sunt animalele?
Chaser, Sursa foto: Facebook
Povestea de mai sus este cel mai grăitor exemplu despre cât de mult ne putem atașa noi oamenii de necuvântătoare, indiferent care ar fi acestea.
Petrecându-ne destul de mult timp în preajma lor și încercând să le înțelegem, noi oamenii ne-am dorit dintotdeauna să găsim modalități de a comunica cu animalele și de a încerca să aflăm cât mai multe despre ele.
Un exemplu în acest sens a fost cazul maimuței Koko, născută la 4 iulie 1971 la Grădina Zoologică din San Francisco, care a fost inițiată de cercetătoarea și psiholoaga de animale Francine Patterson în limbajul semnelor. Ea a demonstrat astfel că maimuțele sunt capabile să învețe limbajul, dând de asemenea dovadă de empatie. Koko a învățat de-a lungul celor 46 de ani de viață peste 1.000 de semne din GSL (Gorilla Sign Language, limbajul semnelor pentru gorile), dar şi în jur de 2.000 de cuvinte în limba engleză.
Așadar, animalele sunt inteligente, dar, ca să-l cităm pe strălucitul primatolog și etolog olandez Frans de Waal: „Suntem noi suficient de inteligenți pentru a ști cât de inteligente sunt animalele?”
Chiar așa? Cât de departe putem merge cu instruirea unui animal?
Și cât de inteligente sunt animalele, din moment ce unele dintre ele dau dovadă de o capacitate de învățare extraordinară?
În ultimii ani, cercetători precum Louis Herman, Irene Pepperberg și Sue Savage-Rumbaugh, pasionați la rândul lor de studierea limbajului non-uman au deschis calea spre schimbarea modului în care înțelegem inteligența animalelor, grație muncii lor cu delfini, păsări și primate. Fiecare dintre ei a făcut descoperiri uimitoare cu privire la inteligența animalelor.
Cum a devenit Chaser cel mai deștept câine din lume?
Și cercetătorul american John W. Pilley a făcut descoperiri uimitoare cu privire la inteligența animalelor, mai precis a câinilor, arătând că posibilitățile de învățare ale acestor animale sunt mult mai mari decât s-a crezut până acum. Cu ajutorul metodelor aplicate, și folosindu-și abil vasta lui experiență ca psiholog comportamental specializat în învățarea canină, Dr. John Pilley, l-a transformat pe Chaser, partenerul lui canin de cercetare, în „cel mai deștept câine din lume”.
Despre cercetările lui Dr. John Pilley și extraordinarele performanțe ale lui Chaser, ne vorbește autoarea Pilley Bianchi (fiica lui John Pilley) în cartea intitulată: Din dragoste pentru câini.
Pilley Bianchi a fost producătoare, scriitoare și consultant media pentru Chaser, vorbind despre performanțele extraordinare ale acestui câine în publicații precum: Time, People, Popular Science, New York Times, Modern Dog, USA Today și la diverse posturi de televiziune precum: CBS, NBC, ABC, BBC, ITV, Discovery, Nat Geo Wild, etc. Bianchi a colaborat cu tatăl ei și cu coautoarea, Hilary Hinzmann, la scrierea bestsellerului New York Times, „Chaser: Unlocking the Genius of the Dog Who Knows a Thousand Words”. Bianchi este fondatoarea Chaser Initiative, o organizație nonprofit, care le vorbește copiilor despre moștenirea pe care ne-a lăsat-o John Pilley, inițiindu-i totodată în învățarea prin joc.
Din cartea „Din dragoste pentru câini”, actualii și viitorii posesori de câini vor afla:
- Cum îi pot învăța pe companionii lor canini cuvinte și comportamente noi;
- Cum își pot da seama ce fel de personalitate au aceștia;
- Ce le place și ce nu le place câinilor;
- Care este metoda cea mai eficientă de învățare atât la oameni, cât și la câini,
- Dar și un scurt istoric al câinilor, câteva legende despre câini, precum și câteva povești frumoase despre câini aparte și extraordinarele lor calități.
Cercetările lui John Pilley, și rezultatele excepționale pe care le-a obținut cu Chaser, ne-au schimbat percepția cu privire la cât de bine se pot descurca câinii să învețe limbajul uman. Nu întâmplător, Chaser a avut nenumărate apariții în publicații celebre precum: New York Times, Paris Match, Time, People, Popular Science, Modern Dog, USA Today și a apărut în emisiuni urmărite în întreaga lume precum: 60 Minutes, CBS, NBC, ABC, BBC, ITV, Discovery, Nat Geo Wild și altele. Mai mult decât atât, Chaser a împărțit coperțile publicațiilor în care a apărut cu personalități de prin rang precum: Brad Pitt sau Katie Holmes.
Pilley Bianchi si Chaser, Sursa foto: Facebook
Statuia din bronz construită în memoria lui Chaser, după moartea acestuia în anul 2019, pare să ne transmită: Oamenilor, dacă eu, un simplu câine, am putut realiza atâtea, gândiți-vă voi, cu resursele voastre nelimitate, cât de multe ați putea realiza...
Chaser a devenit parte din familia Pilley în anul 2004, la vârsta de două luni. Ea a devenit de asemenea noul partener de cercetare al lui Dr. John W. Pilley Jr. care avea în jur de 84 de ani când și-a propus să o învețe pe Chaser limbajul uman, un lucru pe care nu îl mai încercase în cei 25 de ani de activitate ca psiholog comportamental specializat în cogniția canină și învățarea limbajului. Dr. John W. Pilley Jr. a fost profesor emerit în Departamentul de Psihologie la Colegiul Wofford, din partea căruia a primit și un doctorat onorific în psihologie în anul 2016.
Dr. Pilley a reușit să o învețe pe Chaser numele a peste 1.022 de obiecte (jucăriile ei), dar și sute de alte nume, inclusiv nume de persoane și locuri, precum și substantive comune, verbe, adverbe și prepoziții, și sintaxa propoziției simple. Oficial, ea a avut cea mai mare capacitate de învățare testată a limbajului uman dintre toate animalele din lume, inclusiv primate, păsări și delfini, fiind recunoscută astfel drept cel mai deștept câine din lume.
În momentul în care producătoarele celebrei emisiuni americane de televiziune 60 Minutes de la CBS, au venit să îi întâlnească pe Chaser și pe John Pilley, înainte de interviul propriu zis cu Anderson Cooper, acestea au fost uimite să constate că jucăriile al căror nume îi erau cunoscute lui Chaser erau depozitate în peste 25 de lăzi mari. Probabil că s-au gândit atunci... atât de multe jucării, atât de multe cuvinte... Cele două, au ales din toate lăzile doar 20 de jucării pentru a o testa pe Chaser, iar Chaser nu s-a dezmințit câtuși de puțin...
Împreună, dr. John Pilley și Chaser au descifrat codul de predare a limbajului uman la câini. Și pentru a vă da seama de importanța acestei descoperiri, gândiți-vă numai că oamenii și câinii au împărțit același drum timp de mai bine de 40.000 de ani, fără ca nimeni să își pună problema (cel puțin atât de serios ca Dr. Pilley) a unei mai bune comunicări între cele două specii.
Jocul – Metoda de învățare folosită de Dr. John Pilley
Ca și în cazul multor altor câini care au învățat să detecteze boli, armament, droguri, persoane dispărute în urma unor calamități naturale sau cadavre, metoda folosită a fost jocul. Iar argumentul care susține folosirea acestei metode ne este oferit de Jaak Panksepp, cercetător în neuroștiințe și psihobiolog de origine estonă, care și-a dedicat viața studierii fiziologiei emoțiilor din creierul animalelor. Acesta a constatat astfel că și animalele simt, la fel ca și noi, plăcere și durere. El a descoperit chiar că șobolanii râd și că învățarea e asociată cu activarea zonei de plăcere din spectru. Astfel, din punct de vedere neurologic și științific, jocul este echivalentul bucuriei. Iar învățarea trebuie să se bazeze pe ea.
Așadar, iată doar câteva lucruri de care să ții cont atunci când vei dori să îl înveți pe câinele tău lucruri noi:
- Folosește POP-POP – puterea jocului, puterea laudei. Ca și copiii, câinii au o pofta enormă de a se juca, iar jocul este o parte integrantă a procesului de învățare.
- Joaca grăbește învățarea. Atât în cazul oamenilor, cât și al animalelor, joaca întărește legătura dintre noi, dezvoltă încrederea și face ca învățarea să fie distractivă.
- Un element-cheie folosit în joc este repetiția, care, întâmplător, este un element necesar pentru a învăța orice în viață, fie că ești sportiv, muzician, statistician, programator sau artist la circ.
- Elementul-cheie pentru învățarea numelor obiectelor constă în valoarea pe care o au acele obiecte, pentru câine. Cu cât le sunt mai dragi, cu atât le vor reține numele mai repede.
- Calitatea relației dictează calitatea procesului de învățare. Câinii, ca și copiii, se nasc puri, comportamentul uman fiind cel care îi modelează.
- Vorbește cu blândețe. Dacă vorbești cu blândețe, cățelul tău se va strădui și mai mult să te asculte. Tonul blând și entuziast dă cele mai bune rezultate indiferent dacă este vorba de oameni sau de animale;
- Procesul de învățare trebuie să se bazeze pe sesiuni scurte de învățare de 2 – 5 minute. Aceste sesiuni trebuie repetate timp de două, trei zile, astfel încât câinele să își consolideze noțiunile învățate;
- Înlătură orice sursă de distragere a atenției în timpul învățării;
- Fă ca sesiunile de învățare să fie cât mai distractive;
- Repetă permanent numele obiectului;
- Oferă-i câinelui laude și încurajări de fiecare dată când face ceva bine, pentru a-i dezvolta încrederea și a vă consolida relația;
- Creează condițiile necesare pentru învățarea fără erori. Învățarea fără erori presupune crearea unei situații atât de simple încât câinele să nu poată greși.
- Folosește cuvântul „nu” cât mai rar, fă-ți câinele să se simtă cât mai bine;
- Fă un pas în spate, atunci când câinele nu înțelege ceva și repetă cu el cea mai recentă sarcină învățată. Câinii vor să reușească, vor să învețe și să ne facă pe plac. Așa că repetă o sarcină pe care cățelușul tău o știe deja și o înțelege pe deplin, astfel încât să capete încredere înainte de a trece la pasul următor.
- Învățarea se bazează pe învățare, și cu cât mai mult învață un câine, cu atât mai mult poate învăța.
Există o veche legendă conform căreia câinii ar fi jucat un rol esențial în istoria noastră încă de pe vremea lui Noe. Astfel, se zice că la potop, când valurile au venit cu furie peste corabie, ar fi făcut găuri în arcă. Din fericire, doi câini de vânătoare afgani le-au acoperit cu boturile lor lungi, rămânând așa până ce s-au retras apele.
Deși aceasta este doar o legendă, cert este faptul că istoria câinilor și a oamenilor se întrepătrunde de mii de ani. Dar, în ciuda miilor de ani petrecuți alături de noi, câinii nu sunt programați să știe ce să facă în casa omului. Deși sunt dornici să învețe cu noi, au nevoie de ajutorul și de îndrumarea noastră, la fel cum au nevoie și copiii noștri.
Așadar, cum trebuie să ne comportăm cu câinii, astfel încât aceștia să dobândească comportamentul pe care ni-l dorim?
Dresarea lui Chaser evidențiază modul în care anumite tipuri de interacțiune și de învățare pot fi mai eficace decât altele, oferind astfel niște repere clare în legătură cu modul în care ar trebui să ne educăm companionii canini. Cartea ne atenționează totodată și în legătură cu capcanele percepțiilor greșite în care suntem de multe ori tentați să cădem. Este vorba mai exact despre: lucrurile care le pot pune în umbră individualitatea, presupunerile greșite pe care le avem uneori în legătură cu companionii noștri și momentele în care ne scapă înțelesul acțiunilor lor.
Tocmai de aceea, ai acum la dispoziție acest ghid de descifrare a comportamentului câinelui tău din care vei afla ce înseamnă diferitele poziții ale corpului pe care le abordează în diverse momente, ce transmit ochii de balenă, ce înseamnă diversele tipuri de lătrat ale câinelui tău, modul în care își ține urechile sau modul în care te privește.
Vă invit să cumpărați cartea:
Și să rețineți ceea ce autoarea, Pilley Bianchi spune în legătură cu necesitatea ca această relație de învățare să fie reciprocă atunci când vine vorba de câini și stăpânii lor:
„Adevărul adevărat este că câinii sunt animale incredibil de descurcărețe. Sunt primejdios de înțelepți. Au emoții similare cu ale noastre și, spre deosebire de mulți oameni din viața noastră, câinii nu ne părăsesc. Ceea ce ridică întrebarea: de ce? De ce nu ne părăsesc câinii? De ce ne oferă sprijin și companie de durată, iubire, devotament și mângâieri drăgăstoase, indiferent de modul în care au fost tratați de oameni în trecut? De unde vine puritatea spiritului lor? Cum putem deveni mai buni datorită loialității și afecțiunii lor candide? Cum putem să le imităm comportamentul pentru a deveni ființe umane mai bune, însetate de cunoaștere, care acceptă și iartă? Și cum pot deveni lecțiile pe care ni le oferă și mai însemnate printr-o mai bună comunicare, în timp ce ne bucurăm de dragostea lor permanentă pentru joacă? Cum putem să le îmbogățim viața, îmbogățind astfel chiar mai mult viața noastră? Câinii vor să învețe, vor să comunice, vor să se conecteze: ei stau literalmente în așteptare.
Dar nu așteaptă la nesfârșit.
Câinii trăiesc puțin, frumos și intens, oferindu-ne numeroase ocazii de a învăța și de a beneficia de pe urma lor, în timp ce trăim cea mai pură formă de iubire și pierdere. Ce dar magnific! Deschizându-ne inima și mintea pentru a învăța de la ei, de la aceste creaturi incredibile care stau la picioarele noastre, ne vom înnobila simțitor propria specie. Este timpul să dezlegăm lanțul și să ducem relația noastră dincolo de „aport”.”
