Mihail Sebastian

Mihail Sebastian (1907–1945), pe numele său real Iosif Hechter, a fost una dintre vocile importante și complexe ale literaturii române interbelice, remarcându-se ca romancier, dramaturg, eseist și publicist. Originar din Brăila, a studiat dreptul și filosofia la București și s-a afirmat printr-o scriitură lucidă și sensibilă, atentă la frământările individului și la tensiunile societății în care a trăit.

Explorând teme precum iubirea, singurătatea, identitatea și fragilitatea umană, Sebastian a creat, în scurta lui viață, o operă diversă, din care se remarcă romanele: De două mii de ani (1934), Orașul cu salcâmi (1935) și Accidentul (1940), și piesele de teatru: Jocul de-a vacanța (1938), Steaua fără nume (1944) și Ultima oră (scrisă în 1944 și jucată pentru prima dată în 1946), piese care au devenit repere ale dramaturgiei românești.

Jurnalul său, ținut între 1935 și 1944 și publicat în România abia în 1996, după mai bine de cinci decenii în care manuscrisul a fost păstrat în familia scriitorului, oferă o mărturie tulburătoare despre antisemitism și despre atmosfera din România din timpul războiului și din perioada interbelică. Publicarea sa a readus opera lui Sebastian în atenția cititorilor și a contribuit decisiv la reevaluarea scriitorului. Originalul celor nouă caiete se află astăzi la Universitatea Ebraică din Ierusalim, iar Jurnalul a fost tradus și publicat în mai multe țări, printre care Franța, Statele Unite, Marea Britanie, Olanda, Cehia și Germania.

Mihail Sebastian a murit prematur, la doar 37 de ani, lovit de un camion, lăsând în urmă o operă care continuă să impresioneze prin sinceritate, inteligență și forța de a surprinde fragilitatea omului în fața istoriei.