CONSPIRAȚIA: [Peter Thiel, Hulk Hogan, Gawker și anatomia unei intrigi]

CONSPIRAȚIA: [Peter Thiel, Hulk Hogan, Gawker și anatomia unei intrigi]/ Conspiracy: Peter Thiel, Hulk Hogan, Gawker, and the Anatomy of Intrigue de Ryan Holiday este un ghid pentru conspirații, sau altfel spus, o poveste adevărată despre putere, sex și complotul pus la cale de un miliardar, pentru a distruge un imperiu mediatic. Așadar, te invit să citești o poveste cât se poate de reală și de palpitantă despre o conspirație, despre un miliardar care a hotărât să aplice o pedeapsă exemplară unui milionar și să-i distrugă munca de o viață drept răspuns la o nelegiuire nechibzuită. Conspirația este povestea unei pedepse la scară mare, plănuită în tăcere timp de aproape un deceniu. 

Dar „Conspirația” este în principal o poveste despre mass-media și libertatea de exprimare și despre ce se poate întâmpla atunci când presa înțelege greșit dreptul la libertatea de exprimare și ajunge să abuzeze de acest drept. Pentru că, după cum spunea Goethe la un moment dat, mulți dintre cei care militează pentru libertatea presei fac acest lucru pentru a abuza de ea. Această carte ne oferă totodată ocazia să observăm o schimbare în bine în ceea ce privește etica mass-media, care s-a produs treptat, începând din anul 2007, când începe acțiunea acestei cărți, și când legile împotriva pornografiei non-consensuale erau deficitare, și până în anul 2017, când acțiunea acestei cărți ia sfârșit. 

Ryan Holiday este unul dintre cei mai bine vânduți filosofi contemporani. Cărțile sale, precum „Obstacolul este calea”, „Inamicul este egoul”, „Stoic zi de zi” și bestsellerul „Liniștea este cheia” care a ajuns pe locul 1 în topul New York Times, au fost traduse în peste 40 de limbi și s-au vândut în mai mult de cinci milioane de exemplare în întreaga lume. Volumele mai sus amintite au petrecut la un loc peste 300 de săptămâni în topurile celor mai bine vândute cărți din America. Ryan Holiday deține și compania de consultanță, Brass Check, printre clienții căreia se numără branduri precum Google, TASER și Complex, dar și muzicieni premiați cu discuri de platină și unii dintre cei mai importanți autori din lume. Ryan Holiday locuiește în împrejurimile orașului Austin împreună cu soția lui și cu cei doi băieți ai săi... dar și cu o mică turmă de vaci, măgari și capre. La Editura ACT și Politon au mai apărut de același autor volumele „Crede-mă, te mint! Confesiunile unui manipulator media” și „Growth hacker în marketing: un abecedar al viitorului relațiilor publice, marketingului și publicității”.

Cartea este împărțită în trei părți, după cum urmează:

Partea I: Planificarea

În această primă secțiune a cărții facem cunoștință cu protagoniștii cărții. Este vorba mai exact despre „fostul prinț întunecat al internetului”, Nick Denton, care a deținut compania mediatică specializată în scandaluri Gawker Media până în momentul în care aceasta a dat faliment; și investitorul și antreprenorul miliardar Peter Thiel, absolvent de Drept la Stanford, care a făcut avere ca fondator al PayPal și care și-a investit primii 500.000 $ în Facebook. 

La baza scandalului care este analizat pe larg în această carte se află un articol publicat de Valleywag - una dintre publicațiile specializate în scandaluri mediatice ale lui Nick Denton - în care se stipulează negru pe alb că Peter Thiel, o persoană liniștită și retrasă de altfel, este gay: „Oameni buni, Peter Thiel este gay fără putință de tăgadă.” 

Motivul pentru care Peter Thiel a fost deranjat de respectivul articol, semnat de jurnalistul Owen Thomas, nu a fost știrea în sine, ci un comentariu adăugat de Nick Denton la aceasta, din care reieșea că Peter ar fi avut probleme psihologice din cauză că nu voia ca acest lucru să fie cunoscut la scară largă. În ceea ce privește articolul propriu zis, reacția acestuia a fost următoarea: 

„A fost ca un atac extrem, venit din senin. Nu le făcusem nimic acestor oameni, în niciun fel. La prima vedere, articolul intenționa doar să dezvăluie lumii că sunt gay.”

Însă povestea nu s-a oprit aici. Publicațiile lui Nick Denton au continuat să exploateze subiectul și în zilele următoare, revenind cu noi articole pe același subiect. A doua zi, un alt jurnalist de la Valleywag a satirizat articolul lui Owen Thomas. Un alt articol al lui Owen Thomas a publicat apoi numele și o fotografie a iubitului lui Thiel. Împreună, articolele publicate de Gawker despre Thiel aveau să adune în intervalul 2007 - 2008  peste jumătate de milion de vizualizări și să îi aducă firmei Gawker Media reputația de site care „spune lucruri pe care alții nu ar îndrăzni să le spună”.

După cum se observă așadar, începutul acestui caz a fost unul cât se poate de banal, confirmând o veche cugetare de-a lui Cicero, care spunea: începuturile tuturor lucrurilor sunt neînsemnate. Acest caz a fost la început doar o poveste pe care o persoană o considera demnă de a fi făcută publică și pe care cealaltă persoană voia să o păstreze privată; primei persoane i s-a părut amuzantă, iar cealaltă a considerat-o o chestiune serioasă… Prima persoană era Nick Denton, proprietarul companiei media Gawker, a doua persoană era miliardarul Peter Thiel, fondatorul PayPal…

În condițiile în care știrile negative publicate de compania Gawker încep să-i afecteze afacerile, în mintea lui Peter Thiel apar primii muguri ai conspirației ce se va țese. Acesta se întreabă așadar: Ce-ar fi să fac ceva în această privință? Ce s-ar putea întâmpla dacă…? Ce s-ar putea întâmpla dacă nu fac nimic? Ce este mai riscant: să acționez sau să ignor?

Timp de patru ani, între 2007 și 2011, Peter Thiel se informează în cercurile sale de prieteni și de cunoștințe în legătură cu măsurile pe care le-ar putea lua împotriva lui Nick Denton. Răspunsul pe care îl primește de peste tot este aproape în unanimitate: nimic. Cu alte cuvinte, părerea tuturor este că cel mai bine pentru toată lumea ar fi ca el să nu facă nimic în legătură cu o companie care îi încălca fragrant dreptul la intimitate. Iar motivul pentru care această opinie era majoritară era faptul că lumea cunoscuse deja „Efectul Streisand” care demonstra că presa are putere și că presa câștigă întotdeauna. În ciuda acestui fapt, Peter Thiel este hotărât nu numai să îl distrugă pe Nick Denton, ci și compania mediatică pe care o deține acesta.

Peter Thiel caută omul potrivit alături de care să înceapă demolarea imperiului lui Nick Denton și îl găsește în persoana așa numitului domn A. Peste un an de zile, grupului conspiraționist i se adaugă și avocatul Charles Harder, angajat al casei de avocatură Wolf Rifkin, care va renunța în scurt timp la jobul lui pentru a-și înființa propria casă de avocatură: Harder Mirell & Abrams LLP.

Vedem astfel cum în afacerea doborârii companiei Gawker, domnul A era președintele, Harder era CEO-ul, iar Thiel, acționarul majoritar care avea pretenția ca oamenii lui să-i administreze banii și să obțină profiturile pe care le urmărea.

Cei trei și convingerea lor că distrugerea companiei Gawker ar fi realizabilă alcătuiesc baza conspirației. În ce mod vor conlucra cei trei și cine li se va mai alătura pe parcurs? Vom afla cât se poate de curând…

După găsirea oamenilor alături de care să pună la cale răzbunarea împotriva lui Nik Denton, urmează partea cea mai grea. Și anume, găsirea pistei care îi va asigura victoria împotriva companiei Gawker, care își clădise renumele pe bârfe, scandaluri și filme porno. Nick Denton este și proprietarul site-ului Fleshbot – un site pornografic care găzduia înregistrări porno cu celebrități și care era responsabil pentru 5% din traficul total al imperiului său mediatic. 

Lucrurile se leagă perfect pentru Peter Thiel în momentul în care luptătorul profesionist și campionul mondial la wrestling, Hulk Hogan, devine victima unui scandal sexual de proporții. Hulk Hogan acceptă invitația la o partidă de amor venită din partea soției celui mai bun prieten al său, Bubba Love Sponge, chiar în casa acestuia. Fără știrea lui, partida de amor este filmată iar filmarea ajunge la compania Gawker care o face publică, încălcând astfel grav dreptul la intimitate atât al lui Hulk Hogan cât și al partenerei lui. 

Peter Thiel transformă acest eveniment în punctul de pornire al planului său și se oferă să sponsorizeze procesul pe care Hulk Hogan îl intentează companiei Gawker. Valoarea despăgubirilor cerute în proces se ridică la 100 de milioane de dolari. Câștigarea procesului, ar însemna așadar victoria lui Thiel și a lui Hogan și falimentul companiei Gawker.

PARTEA A II-A: Înfăptuirea

Au trecut șase ani de când Peter Thiel se gândea cum să-i vină de hac companiei Gawker. Între timp, i se mai alăturaseră doi complici în persoana Domnului A (de doi ani) și avocatului Harder care se hotărâse să îl ajute de doar un an. Cazul lui Hulk Hogan pica tocmai la țanc pentru interesele lui Peter Thiel, deși mai existaseră foarte puține cazuri cu filmări erotice care ajunseseră la proces până în acel moment. Chiar și așa, șansele lor de a câștiga procesul împotriva Gawker erau de 50%. 

Peter Thiel își dă seama că are un prim avantaj în procesul împotriva Gawker în momentul în care realizează că compania deținută de Denton nu mai fusese niciodată provocată cu adevărat. Astfel, era lesne de înțeles că Thiel ajunsese deja mai departe decât oricine altcineva luând atitudine împotriva acestei companii mediatice, care, în opinia lui le făcea rău oamenilor și distrugea cultura.

Facem cunoștință între timp și cu avocatul companiei Gawker, Seth Berlin, și vedem cum, înțelegerea la care voia să ajungă compania Gawker cu Hulk Hogan: „Dacă renunți la proces, nu-ți vom cere despăgubiri pentru avocați și te vom lăsa în pace.” - nu este deloc pe placul luptătorului căruia îi distrusese viața. Această propunere nu face decât să îl întărâte și mai mult pe wrestler, să-l facă să își dorească și mai mult să îi înfrunte și să le demonstreze că îl subestimaseră.

Pe măsură ce trece timpul, capetele de acuzare împotriva companiei lui Nick Denton se înmulțesc. Este vorba, pe de o parte, de faptul că compania Gawker folosea stagiari neplătiți, în condițiile în care forța de muncă neplătită este complet ilegală în America și de publicarea fără drepturi de autor a unui citat din noua carte a Lenei Dunham. La acestea avea să se adauge în curând și scandalul Gamergate, în urma căruia Gawker pierde sponsori importanți. Urmează altă serie de procese intentate pe rând de Quentin Tarantino, un comentator de baseball, instigatorul de dreapta Charles „Chuck” Johnson și The Daily Mail. 

După ani întregi în care ambele tabere au strâns probe pentru proces, aflăm în sfârșit data la care va începe confruntarea dintre cele două tabere în instanță: 6 iulie 2015. Ulterior data este amânată pentru 7 martie, anul următor. Niște înregistrări secrete în care Hulk Hogan făcea comentarii rasiste și care ajung în posesia companiei Gawker, aveau să le dea emoții mari celor aflați în tabăra lui Peter Thiel.

Compania Gawker, pe de altă parte, încearcă să îl facă pe Hulk Hogan să renunțe la proces în schimbul unei sume cu opt cifre. Dar viața acestuia de familie era distrusă. Cariera lui de asemenea. Așadar, cum nu mai avea nimic de pierdut, Hulk Hogan se hotărăște să meargă mai departe. 

Peter Thiel cheltuiește între timp zeci de mii de dolari, pregătindu-se pentru proces. Un proces care va începe cât de curând și care va oferi în sfârșit răspunsuri la întrebări precum: 

Cine are cel mai convingător caz? 

Ce este mai important să protejăm – drepturile vedetei dintr-un dormitor personal sau ale jurnaliștilor care publică? 

Dintre cei doi participanți controversați, agresați, imperfecți, Hogan ca reclamant, Gawker ca pârât, cine este cel mai plăcut? 

Sau, mai exact, cine este mai puțin detestabil?

PARTEA A III-A: Consecințele

Ziua procesului sosește în sfârșit. Cazul este expus în fața instanței pe scurt de avocatul Shane Vogt din partea lui Hulk Hogan, și nu de Charles Harder, așa cum ne-am fi așteptat. 

Din partea companiei Gawker Media pledoaria de deschidere în proces este susținută de avocatul Michael Berry.

Din 2007, când Gawker Media dezvăluise homosexualitatea lui Peter Thiel, lumea se schimbase foarte mult. Între timp, pornografia non-consensuală era condamnată, iar cei care făceau publice astfel de imagini erau percepuți ca fiind lipsiți de compasiune. Exact cum era percepută acum compania lui Nick Denton… 

După pledoaria de deschidere, ambele tabere își schimbă avocații.

Hulk Hogan depune mărturie și câștigă simpatia audienței.

Pe de altă parte, editorul companiei Gawker stârnește un val de furie în rândul ei prin depoziția lui.

I se va face dreptate lui Hulk Hogan? 

Îl vor crede oamenii că nu el a trimis filmarea compromițătoare la compania Gawker pentru a fi publicată și că a fost victima unei înscenări?

Cum va reacționa opinia publică în momentul în care se va afla că Peter Thiel a finanțat în secret procesele lui Hulk Hogan împotriva companiei Gawker?

Va fi de acord publicul cu Peter Thiel și cu opinia acestuia conform căreia compania Gawker era „un agresor cu totul sociopat”?

Cum se va sfârși acest conflict, această luptă dintre Denton și Thiel, care a luat acum forma unui război public? 

Va escalada? 

Cine vor fi învingătorii? 

Cine vor fi înfrânții? 

Și ce se va întâmpla în viitor cu fiecare dintre ei?

Descoperă răspunsurile la toate aceste întrebări citind ceastă carte absolut fascinantă care vorbește despre abuzurile presei și despre consecințele pe care le au acestea asupra oamenilor în general, indiferent că este vorba de oameni de rând sau despre celebrități. Te las acum să meditezi asupra unui scurt fragment din carte și să tragi singur propriile concluzii în legătură cu ce ar trebui, și ce nu ar trebui să-i fie permis presei atunci când vine vorba despre dreptul la libera exprimare:

„Celor care sunt supărați și furioși din cauza a ceea ce s-a întâmplat, merită să le fie adresată întrebarea: De ce sunteți supărați, de fapt? Că un om atacat de un trust media a căutat mijloace legale de acțiune în sistemul judiciar? Sau sunteți supărați că un trust media este atât de nesăbuit încât să încalce flagrant intimitatea sexuală a cuiva – contrazicându-și propriul discurs ostentativ cu privire la acest subiect –, după care nu numai că a refuzat să-și ceară scuze și să îndrepte situația, ci a implementat și o strategie juridică agresivă, dar autodistructivă, care nu le-a dat altă opțiune judecătorului și juriului decât să o supună legilor adoptate de alegătorii din Florida? Chiar și cu unele eventuale lucruri bune pe care le făcuseră reporterii Gawker, o asemenea nesăbuință și aroganță merită protejate într-atât încât să vină cu prețul accesului la lege al lui Peter Thiel și al lui Hulk Hogan? Ar trebui să-i privăm de drepturile lor pentru că sunt bogați? Pentru că au o viață personală excentrică? Pentru că nu ne plac opiniile lor politice?

Cu siguranță că banii lui Peter Thiel ar fi putut fi folosiți mai bine: există cauze mai importante, agresori mai periculoși, asupritori mai răi ai culturii decât compania Gawker. Probabil că lumea ar fi avut mai multe de câștigat dacă cineva la fel de genial ca Peter și-ar fi dedicat timpul unor proiecte mai productive. Dar acesta nu este tocmai un motiv pentru a nu acționa într-un asemenea caz sau pentru a tolera situația așa cum era ea în 2007. Asta e și ideea. Cum ar arăta lumea dacă mai mulți oameni ar încerca să producă schimbări, dacă ar conspira să schimbe lucrurile pe care le consideră nedrepte, necinstite, imorale?”