Este posibil să știm totul?
De-a lungul timpului au existat numeroase minți care s-au apropiat foarte mult de acest ideal imposibil. În cele ce urmează, ne vom opri doar la trei dintre cei care au uimit omenirea prin capacitatea lor extraordinară de a asimila un volum uriaș de cunoștințe din cele mai variate domenii:
Leonardo da Vinci a conceput mașini de zburat, un tanc, submarine, o mașină de socotit, fiind de asemenea autorul unor opere de artă de o valoare inestimabilă precum: Mona Lisa sau Cina cea de taină. Spirit universalist: pictor, sculptor, arhitect, muzician, inginer, inventator, anatomist, geolog, cartograf, botanist și scriitor, Leonardo da Vinci este considerat adesea cel mai de seamă geniu din întreaga istorie a omenirii, iar mintea lui continuă să rămână și azi un mister pentru noi, cei care încă ne dorim să știm: Cum a putut ajunge el la un asemenea nivel de cunoaștere?
Aristotel (384–322 î.e.n.) a fost unul dintre cei mai mari polimați ai Antichității, explorând și sistematizând domenii variate precum biologia, fizica, metafizica, logica, etica sau
poezia. Măreția sa nu s-a datorat doar vastității cunoștințelor acumulate, ci și modului în care a reușit să îmbine observația empirică cu reflecția filozofică, dând naștere unui sistem coerent ce a modelat gândirea timp de milenii. Prin opera sa, Aristotel ne arată că mintea umană are capacitatea de a atinge culmi extraordinare ale cunoașterii și ne reamintește că limitele acesteia sunt, adesea, mult mai largi decât tindem să credem.
Nicolae Iorga a fost unul dintre cei mai mari istorici și oameni de cultură ai secolului XX dând dovadă de un geniu remarcabil în mai multe domenii precum: istorie, literatură, politică, cultură și chiar filozofie. Doctor Honoris Causa al Universității din Oxford, rector al Universităţii din Bucureşti, senator, ministru și chiar prim-ministru pentru o scurtă perioadă de timp, Nicolae Iorga a scris și publicat, simultan cu responsabilităţile administrative şi politice, numeroase cărți și articole, mai precis peste 1.200 de volume şi 25.000 de articole. Prolificitatea sa extraordinară l-a făcut pe părintele Nicolae Steinhardt să afirme:
„E de neconceput, citindu-i bibliografia, să crezi că a mâncat, a dormit, a întemeiat o familie, a alcătuit un «ministeriu», a ţinut jurnale şi a predat cursuri, n-a lipsit de la nicio şedinţă parlamentară ori academică, de la nicio comemorare, de la nicio împărţire de premii, că a fost prezent «supt trei regi» în toate domeniile de activitate şi gândire, nu s-a dat în lături de a ţine vreun discurs ori a publica o broşură, că a străbătut lumea şi a uimitu-o.”
E de la sine înțeles că nimeni nu poate să știe totul, dar acești „giganți” ai spiritului ne arată că oamenii pot atinge un nivel de cunoaștere mult mai mare decât ne-am putea imagina.
În această ordine de idei, Mohamed Boclet demonstrează în cartea sa, Cunoaștere nelimitată, că barierele minții sunt adesea autoimpuse și că fiecare dintre noi poate deveni „nelimitat”, în sensul că poate ajunge să cunoască mult mai mult decât a crezut vreodată că este capabil.
Născut într-o familie modestă de imigranți maghrebieni stabiliți în Franța, Mohamed Boclet a avut un parcurs școlar anevoios și a fost diagnosticat cu dislexie la vârsta de 9 ani. Astăzi, este un reper în domeniul tehnicilor de învățare, fiind vicecampion mondial la citire rapidă și triplu campion al Franței la mind mapping (hărți mentale).
Pornind de la premisa că „învățarea este o sursă de împlinire, de bunăstare, de progres personal și profesional, și că este accesibilă tuturor”, Boclet ne propune în această carte tehnici specifice care ne vor ajuta să ne valorificăm potențialul intelectual la maximum și metode concrete pentru a transforma învățarea într-un proces mai eficient și mai plăcut.
Iată așadar în continuare, 7 metode de a învăța mai mult, mai ușor și mai eficient, despre care vorbește Mohamed Boclet în cartea sa „Cunoaștere nelimitată”:
1. Adaptarea metodelor de învățare la tipul de inteligență.
Potrivit lui Howard Gardner, cu toții dezvoltăm în mod natural trei până la patru tipuri de inteligență. Acestea reprezintă inteligențele noastre dominante și, în funcție de ele, ne putem adapta metodele de învățare astfel încât acestea să ni se potrivească cât mai bine:
1.Verbal-lingvistică. Metode eficiente de învățare: folosește scrisul, rezumatele, cuvintele-cheie, fișele de sinteză, ține un jurnal, citește și repetă cu voce tare ceea ce trebuie
reținut.
2.Logico-matematică. Organizează informația în tabele, grafice și coduri de culoare. Dezvoltă-ți acest tip de inteligență prin jocuri de strategie și puzzle-uri.
3.Interpersonală. Învață prin colaborare și discuții. Dezvolt-o prin socializare și schimb de idei.
4.Intrapersonală. Învață singur, prin reflecție și auto-analiză. Dezvolt-o prin introspecție și timp petrecut cu tine însuți.
5.Vizual-spațială. Folosește scheme, desene și hărți mentale. Dezvolt-o prin desen, pictură, fotografie.
6.Chinestezică. Învață în timp ce te miști, combinând mișcarea cu studiul. Dezvolt-o prin sport și activități practice.
7.Muzical-ritmică. Folosește ritm, rime sau muzicalitate pentru memorare. Dezvolt-o prin cântat, dans sau cântând la diverse instrumente muzicale.
8.Naturalist-ecologistă. Învață în natură, în aer liber. Dezvolt-o prin observarea și protejarea mediului.
9.Existențială. Caută mereu sens și scop în ceea ce înveți. Dezvolt-o prin reflecție și formularea propriilor idei.
2. Citirea rapidă
Citirea rapidă este o tehnică utilă pentru a parcurge eficient cărți, documente sau e-mailuri, economisind timp în activitățile zilnice. Majoritatea oamenilor citesc sub 200 de cuvinte pe minut, cititorii medii între 200 și 500, iar cititorii rapizi depășesc 500. Vicecampionul mondial Mohamed Boclet ajunge la 2.400 de cuvinte pe minut și ne împărtășește în această carte metodele prin care a reușit această performanță:
1. Postura corectă. Cititul eficient se face la masă, cu cartea înclinată și lumină adecvată, evitând pozițiile relaxate care induc somnolență.
2. Ghidul vizual. Folosirea unui pix sau deget pentru a urmări rândurile crește viteza și reduce mișcările inutile ale ochilor.
3. Marginile imaginare. Se ignoră primele și ultimele cuvinte din rânduri, folosind vederea periferică pentru a capta informația.
4. Cele trei puncte de fixare: Se citesc doar primul cuvânt, cuvântul din mijloc și ultimul cuvânt din rând, iar creierul completează restul.
5. Șarpele și S-ul întors: Mișcarea ghidului vizual în zigzag sau în formă de „S” inversat pe pagina de lectură accelerează cititul și antrenează vederea globală.
6. Surfingul: Suntem capabili să descifrăm cuvintele pe care le citim uitându-ne doar la partea de sus a literelor, pentru că, se pare, noi mai mult ghicim cuvintele decât le citim.
7. Subvocalizarea, adică citirea în gând, încetinește lectura. Pentru citirea rapidă trebuie eliminată prin exercițiu astfel încât creierul să rețină direct cuvintele.
De exemplu, acest articol care are 2 100 de cuvinte poate fi parcurs de un cititor mediu în aproximativ 8 - 11 minute, în timp ce un cititor rapid îl va parcurge în doar 4 - 5 minute.
3. Identificarea stilului personal de învățare
Există trei tipuri de învățare conform modelului VAK al lui Neil Fleming. VAK se referă la stilurile vizual, auditiv și chinestezic. Aceste stiluri de învățare corespund unor canale de
percepție. Ele permit informației să ajungă la noi și să fie asimilată. Așadar, e important să știm ce stil ne caracterizează cel mai mult și să ne adaptăm metodele de învățare la acest stil:
• V de la vizual: preferați să învățați prin intermediul ilustrațiilor, al graficelor, al videoclipurilor sau al altor suporturi vizuale.
• A de la auditiv: învățați mai bine ascultând o conferință, un curs, o emisiune radio etc. sau vorbind singur.
• K de la kinesthetic (chinestezic): învățați mai mult prin interacțiune fizică – mișcare, atingere, senzații corporale etc.
4. Dejucarea autosabotajului mental
Convingerile limitative ne-au fost alimentate de-a lungul timpului de cei din jurul nostru (școală, familie, prieteni) dar mai ales de noi înșine care am ajuns să credem că nu putem să facem sau că nu suntem buni la anumite lucruri. De aceea, primul lucru pe care trebuie să îl facem în drumul spre cunoașterea nelimitată este să ne „scuturăm” de vocile interioare sau exterioare, care ne fac să credem că nu putem sau că nu suntem pregătiți să facem anumite lucruri, să identificăm credințele care ne blochează și să ne reprogramăm limbajul interior şi percepția de sine. Iar odată ce vom avea așteptări mai mari de la noi înșine, și performanțele noastre vor crește simțitor.
5. Însușirea tehnicilor de memorare
Învățarea se bazează pe memorare, adică pe dobândirea voluntară de cunoștințe prin intermediul memoriei. Însă pentru a memora eficient trebuie să ne dorim cu adevărat să reținem (intenție) și să transformăm informația într-o experiență personală (codificare), folosind imaginația, asocierea și povestirea. Așadar, pentru a reține, mai mult și mai bine putem recurge la câteva tehnici foarte eficiente precum:
1. Crearea de povești sau arta de a îmbrăca informațiile pentru a le reține mai bine. Pentru o memorare durabilă, nu e suficient să repetăm. Trebuie să transformăm informația într-o poveste care ne mișcă și ne implică.
2. Mijloacele mnemotehnice se bazează pe asociere și referințe pentru a facilita memorarea. Exemplele includ fraze sau propoziții create pentru a reține informații, cum ar fi ordinea planetelor sau coduri numerice (Mâine Voi Primi Multe Jucării Sau Una Nemaipomenită = ordinea planetelor: Mercur, Venus, Pământ, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun).
3. Palatul memoriei sau metoda locurilor, constă în vizualizarea unei încăperi, fictivă sau reală, și în distingerea a zece locuri diferite din ea. Puteți să vă alegeți sufrageria și
să o împărțiți, în sensul acelor de ceasornic, în zece segmente: canapea, fereastră, tablou, colț etc. Aceste zece locuri sunt „casete” în care pot fi stocate informațiile. De exemplu, dacă vreți să rețineți o listă de cumpărături asociați elementele de pe listă cu locuri din casă: lângă lampă, orezul, lângă bibliotecă, roșii pentru sos. Această tehnică se bazează pe funcția hipocampului, care acționează ca un „GPS intern” și asociază natural informațiile cu locații.
4. Repetiția spațiată: Pentru a reține informațiile pe termen lung, este esențial să le repetăm la intervale strategice (10 minute, 24 de ore, o săptămână, o lună), după ce le-am
procesat activ și semnificativ.
6. Folosirea hărților mentale (mind mapping)
Potrivit lui Tony Buzan, inventatorul hărților mentale, informațiile vizuale sunt prelucrate de creier de 60.000 de ori mai repede decât textul. Mind mapping-ul este o tehnică vizuală de luare a notițelor sub formă de hartă, bazată pe cuvinte-cheie și imagini, nu propoziții. Este eficientă pentru învățare, memorare, organizarea ideilor și stimularea creativității. Mind mappingul este o metodă ludică și puternică, ideală pentru oricine vrea să învețe mai bine și să gândească mai clar. Principalele reguli ale mind-mappingului sunt:
• Se folosește o foaie albă, așezată pe orizontală;
• Subiectul se plasează în centru;
• Se creează ramuri organice care reflectă conexiunile mentale.
• Cuvintele-cheie se scriu cu majuscule pentru claritate și memorabilitate.
• Se folosesc imagini, care sprijină învățarea vizuală și povestirea.
• Se folosesc culori. O ramură și ramificațiile ei vor avea aceeași culoare. Dar ramurile vor trebui să fie de culori diferite. Culorile contribuie la memorare.
7. Starea de flow
Concentrarea este esențială pentru învățare, eficiență și calitatea rezultatelor. Fără ea, citim „în gol” și ne pierdem în distrageri. A fi concentrat înseamnă a fi conectat profund cu
ceea ce facem, nu încordat sau tensionat. Starea de flow este nivelul suprem al concentrării, în care suntem complet absorbiți de activitate și timpul pare să dispară. Iată câteva metode prin care o putem atinge:
Tehnica Pomodoro înseamnă alternarea a 25 de minute de lucru, cu 5 minute de pauză pentru o concentrare maximă.
Stabilirea unui obiectiv clar: un obiectiv clar este o forță motrice: atunci când știm spre ce ne îndreptăm, ne putem orienta mintea spre scopul respectiv.
Stabilirea ritualurilor de lucru: Crearea de rutine zilnice reduce efortul decizional și optimizează energia mentală. Ritualuri simple (aceeași oră, aceeași cană, listă de sarcini
pregătită) ajută creierul să intre rapid în starea de lucru.
Mediul adecvat de lucru. Un spațiu ordonat, lipsit de distrageri vizuale, favorizează concentrarea. Ideal: birou simplu, fără obiecte inutile, preferabil într-un loc liniștit (ex. bibliotecă).
Ascultați sunete albe. Sunetele ambientale (ploaie, valuri, murmur) blochează zgomotele externe și induc starea de flow. Spre deosebire de muzică, nu distrag atenția. Se recomandă ascultarea cu căști pentru izolare maximă.
Pentru mai multe metode de învățare rapidă și eficientă comandați cartea aici:
Mohamed Boclet, Cunoaștere nelimitată
„Multă vreme am trăit cu convingerea că sunt prost. Astăzi, însă, știu că acea idee venea din afară. Știu că nu reprezenta realitatea, ci o versiune a realității pe care mi-o însușisem. Prin această carte, mi-aș dori să vă ajut să vă eliberați de realitatea voastră și să vă deschid porțile unei lumi minunate, cea a Cunoașterii nelimitate.”
Povestea lui Mohamed Boclet este dovada vie că nu există bariere de netrecut, ci doar convingeri care ne limitează. Din copilul etichetat drept „nepotrivit pentru școală” a ajuns
vicecampion mondial la citire rapidă și mentor pentru mii de oameni. Cartea sa nu oferă doar inspirație, ci și instrumente practice care vă vor ajuta să vă accesați potențialul nelimitat. Dacă aveți nevoie atât de motivația de a fi și a face mai mult, cât și de soluții concrete pentru a reuși, „Cunoaștere nelimitată” trebuie să fie următorul pas firesc în călătoria voastră.
