Oferiți-le cărți care să le hrănească nu numai imaginația, dar și sufletul și care să facă să încolțească în mintea lor idei. 

Pentru că uneori, o carte bună poate fi o destinație în sine…

De la drama țăranului mistuit de dorința de a avea pământ, la povestea fascinantă a iubirii care traversează veacurile și până la tragedia intelectualului sfâșiat între obligația față de stat și fidelitatea față de propria conștiință, aceste trei capodopere dezvăluie extraordinara diversitate a universului rebrenian.

Nicolae Manolescu îl consideră pe Ion „o brută ingenuă, care trăiește în preistoria moralei, într-un paradis foarte crud”. În aceeași direcție interpretativă se înscrie și George Călinescu, care afirmă: „În planul creației, Ion este o brută. A batjocorit o fată, i-a luat averea, a împins-o la spânzurătoare și a rămas în cele din urmă cu pământ”.

sensul se descoperă adesea în clipele de răgaz: privind marea, ascultându-ne gândurile sau acordându-ne dreptul la odihnă. Inteligente, sensibile și pline de farmec, ele sunt o invitație de a regăsi bucuria lucrurilor simple și curajul de a ne pune întrebările esențiale...

„Mara este cea mai izbutită operă a lui Slavici și unul dintre cele mai bune romane românești. Aici se adâncesc problemele sociale tratate în nuvele și se adaugă probleme noi, naționale și confesionale.” (Șerban Cioculescu)

Este povestea unui om care a pornit de la nimic și a construit aproape totul, dar și povestea unei familii care a înțeles că adevărata moștenire nu constă în bogăție, ci în valorile și legăturile care supraviețuiesc  timpului. 

Nicolae Manolescu îl consideră pe Ion „o brută ingenuă, care trăiește în preistoria moralei, într-un paradis foarte crud”. În aceeași direcție interpretativă se înscrie și George Călinescu, care afirmă: „În planul creației, Ion este o brută. A batjocorit o fată, i-a luat averea, a împins-o la spânzurătoare și a rămas în cele din urmă cu pământ”.