Vasile Alecsandri
Vasile Alecsandri s-a născut pe 21 iulie 1821, în orașul Bacău. Între 1834 și 1839 studiază la Paris, fiind coleg cu Kogălniceanu, Cuza și câțiva tineri munteni, printre care și Ion Ghica. În 1839 ia parte la întemeierea revistei lui Mihai Kogălniceanu, Dacia literară, unde publică, în 1840, nuvela „Bucheteria de la Florența”. În același an este numit, împreună cu Costache Negruzzi și M. Kogălniceanu, director al Teatrului românesc din Iași. În 1844 se află printre redactorii revistei „Propășirea”. Aici publică o parte din doinele sale, nuvelele „O plimbare la munți” și „Istoria unui galban”. În 1849 redactează studiul „Românii și poezia lor”, sub forma unei scrisori către A. Hurmuzachi. În 1857 scrie „Păcală și Tândală”, „Cinel-Cinel”, „Cetatea Neamțului”. În 1866 apare într-un volum întreaga colecție a „Poeziilor populare”. În 1878 apare volumul „Ostașii noștri”. Vasile Alecsandri este numit ministru plenipotențiar al României la Paris, în 1885. Deține acest post până la sfârșitul vieții sale - 22 august 1890.
Afișare 1 - 1 din 1
Sortează: Noutăți
Vezi mai mult