De la drama țăranului mistuit de dorința de a avea pământ, la povestea fascinantă a iubirii care traversează veacurile și până la tragedia intelectualului sfâșiat între obligația față de stat și fidelitatea față de propria conștiință, aceste trei capodopere dezvăluie extraordinara diversitate a universului rebrenian.
Nicolae Manolescu îl consideră pe Ion „o brută ingenuă, care trăiește în preistoria moralei, într-un paradis foarte crud”. În aceeași direcție interpretativă se înscrie și George Călinescu, care afirmă: „În planul creației, Ion este o brută. A batjocorit o fată, i-a luat averea, a împins-o la spânzurătoare și a rămas în cele din urmă cu pământ”.
