Povestea lui Ionică cel prost (+18)

Povestea lui Ionică cel prost

Povestea lui Ionică cel prost, de Ion Creangă, vă este oferită de ACT și Politon în format audio,  varianta download, în lectura actorului Răzvan Hîncu. Într-un sat plin de băieți gospodari se afla și unul mai „altfel”. Toți îi spuneau „Ionică cel prost”. Stătea deoparte și la nunți și la joc și la crâșmă. Până într-o zi când nu s-a mai putut stăpâni și le-a „demonstrat” celorlalți flăcăi ceea ce poate. Povestea lui Ionică cel prost, nu e semnalată până acum în repertoriul folcloric, tema însă se întâlnește în poveștile populare, dar în alte subiecte unde flăcăul prost e într-adevăr neștiutor în atare materie. Acest text a fost interzis în diverse perioade de timp. Atât Povestea poveștilor cât și Povestea lui Ionică cel prost, „sunt texte în care era prezent limbajul popular, fără perdea folosit în genere de ţăranii moldoveni”, spune Constantin Parascan, profesor doctor, specialist în literatură şi în opera lui Ion Creangă. Autorul nu se gândise niciodată să publice cele două povești. ”În cartea pe care o pregătea, nu au fost incluse aceste două poveşti. Nici nu dorea acest lucru. Erau două scrieri, făcute pentru un eveniment privat, doar pentru acel eveniment, banchetul Junimii şi care se citeau doar la petrecerile între bărbaţi ale scriitorilor.”, spune Constantin Parascanu. Puteți asculta AICI un demo cenzurat al acestei povești audio.

Tinerețea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin intermediul Amintirilor din copilărie. În 1847 începe școala de pe lângă biserica din satul natal. Fiu de țăran, este pregătit mai întâi de dascălul din sat, după care mama sa îl încredințează bunicului matern, David Creangă, care-l duce pe valea Bistriței, la Broșteni, unde continuă școala. În 1853 este înscris la Școala Domnească de la Târgu Neamț sub numele Ștefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu). După dorința mamei, care voia să-l facă preot, este înscris la Școala catihetică din Fălticeni ("fabrica de popi"). Aici apare sub numele de Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat tot restul vieții. După desființarea școlii din Fălticeni, este silit să plece la Iași, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic Veniamin Costachi de la Socola. Din 1855 până în 1859 urmează cursurile seminarului, iar apoi, luându-și atestatul, revine în satul natal. Se însoară mai târziu la Iași cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la biserica Patruzeci de sfinți din Iași, devenind diacon al acesteia. La 19 decembrie 1860 se naște fiul său Constantin. În 1864, Creangă intră la Școala preparandală vasiliană de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesor pe Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia foarte mult și l-a numit învățător la Școala primară nr. 1 din Iași. După ce timp de 12 ani este dascăl și diacon la diferite biserici din Iași, este exclus definitiv din rândurile clerului (10 octombrie 1872), deoarece și-a părăsit nevasta, a tras cu pușca în ciorile care murdăreau Biserica Golia și s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu statutul de diacon. În1993, el a fost reprimit post-mortem în rândurile clerului. Ca urmare a excluderii din cler, ministrul Tell îl destituie și din postul de institutor, însă venirea lui Titu Maiorescu la minister contribuie la renumirea sa pe acest post. A colaborat la elaborarea a patru manuale școlare, între care și un „Abecedar” (1868).

În 1873 se încheie procesul său de divorț, copilul său de 12 ani fiindu-i dat în îngrijire. A căutat o casă în care să se mute, alegând o locuință în mahalaua Țicău(bojdeuca).

În 1875, îl cunoaște pe Mihai Eminescu, atunci revizor școlar la Iași și Vaslui, cu care se împrietenește. Între 1875 și 1883, la îndemnul poetului, scrie cele mai importante opere ale sale.

Între 1883 și 1889 a fost bolnav de epilepsie și a suferit foarte mult la aflarea bolii și apoi a decesului lui Eminescu, și al Veronicăi Micle.

Ion Creangă moare pe data de 31 decembrie 1889, în casa sa din cartierul Țicău. Este înmormântat la 2 ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iași.