Nuvela „Moara cu noroc” reprezintă una dintre cele mai puternice creații ale lui Ioan Slavici, fiind un exemplu de proză realistă cu adânci valențe psihologice. Opera ilustrează degradarea morală a individului în fața dorinței de înavuțire și pune în lumină conflictul dintre cinste și lăcomie, confirmând încă o dată faptul că Ioan Slavici este o figură definitorie a realismului românesc.