Această încadrare nuanțată se explică prin faptul că Rebreanu nu urmărește exclusiv descoperirea criminalului, ci acordă o atenție deosebită psihologiei personajelor și moravurilor societății provinciale.

„Acesta este romanul lui Liviu Rebreanu, o ilustrare, în cele mai bune pagini ale lui, a tragicei condiții țărănești în perioada dominației burghezo-moșierești și o condamnare de amploare nemaicunoscută a exploatării și asupririi. Nicio operă a literaturii noastre dintre cele două războaie mondiale nu a pus mai cu putere o problemă socială și nu a tratat-o mai profund, la un nivel artistic similar.” (Al. Piru)

„Acesta este romanul lui Liviu Rebreanu, o ilustrare, în cele mai bune pagini ale lui, a tragicei condiții țărănești în perioada dominației burghezo-moșierești și o condamnare de amploare nemaicunoscută a exploatării și asupririi. Nicio operă a literaturii noastre dintre cele două războaie mondiale nu a pus mai cu putere o problemă socială și nu a tratat-o mai profund, la un nivel artistic similar.” (Al. Piru)

Această încadrare nuanțată se explică prin faptul că Rebreanu nu urmărește exclusiv descoperirea criminalului, ci acordă o atenție deosebită psihologiei personajelor și moravurilor societății provinciale.

Această încadrare nuanțată se explică prin faptul că Rebreanu nu urmărește exclusiv descoperirea criminalului, ci acordă o atenție deosebită psihologiei personajelor și moravurilor societății provinciale.

Ciuleandra, dansul care pornește lent și cumpătat și se transformă treptat într-un vârtej frenetic, devine chiar imaginea minții lui Puiu care alunecă treptat de la aparența ordinii și a controlului la exaltare, pierderea lucidității și prăbușirea în nebunie. De altfel, George Călinescu afirma că: „Materia romanului o formează această trecere treptată de la logica aparent normală la conduita și ținuta demențială.”

Ciuleandra, dansul care pornește lent și cumpătat și se transformă treptat într-un vârtej frenetic, devine chiar imaginea minții lui Puiu care alunecă treptat de la aparența ordinii și a controlului la exaltare, pierderea lucidității și prăbușirea în nebunie. De altfel, George Călinescu afirma că: „Materia romanului o formează această trecere treptată de la logica aparent normală la conduita și ținuta demențială.”

Spre deosebire însă de eroul stendhalian, ascensiunea lui Aspru nu este determinată exclusiv de ambiția socială, ci și de dorința obsesivă de a cuceri o femeie inaccesibilă, aparținând unei clase sociale superioare.

Spre deosebire însă de eroul stendhalian, ascensiunea lui Aspru nu este determinată exclusiv de ambiția socială, ci și de dorința obsesivă de a cuceri o femeie inaccesibilă, aparținând unei clase sociale superioare.

De la drama țăranului mistuit de dorința de a avea pământ, la povestea fascinantă a iubirii care traversează veacurile și până la tragedia intelectualului sfâșiat între obligația față de stat și fidelitatea față de propria conștiință, aceste trei capodopere dezvăluie extraordinara diversitate a universului rebrenian.

sensul se descoperă adesea în clipele de răgaz: privind marea, ascultându-ne gândurile sau acordându-ne dreptul la odihnă. Inteligente, sensibile și pline de farmec, ele sunt o invitație de a regăsi bucuria lucrurilor simple și curajul de a ne pune întrebările esențiale...

Este povestea unui om care a pornit de la nimic și a construit aproape totul, dar și povestea unei familii care a înțeles că adevărata moștenire nu constă în bogăție, ci în valorile și legăturile care supraviețuiesc  timpului. 

Este povestea unui om care a pornit de la nimic și a construit aproape totul, dar și povestea unei familii care a înțeles că adevărata moștenire nu constă în bogăție, ci în valorile și legăturile care supraviețuiesc  timpului. 

„Să te implici pentru o cauză, să te minunezi în fața naturii, să prețuiești prietenia, să râzi sau să citești… [Marie Robert] ne explică de ce aceste surse de bucurie sunt mai vitale ca niciodată.” — Marie Claire

„Să te implici pentru o cauză, să te minunezi în fața naturii, să prețuiești prietenia, să râzi sau să citești… [Marie Robert] ne explică de ce aceste surse de bucurie sunt mai vitale ca niciodată.” — Marie Claire

Nicolae Manolescu îl consideră pe Ion „o brută ingenuă, care trăiește în preistoria moralei, într-un paradis foarte crud”. În aceeași direcție interpretativă se înscrie și George Călinescu, care afirmă: „În planul creației, Ion este o brută. A batjocorit o fată, i-a luat averea, a împins-o la spânzurătoare și a rămas în cele din urmă cu pământ”.

Nicolae Manolescu îl consideră pe Ion „o brută ingenuă, care trăiește în preistoria moralei, într-un paradis foarte crud”. În aceeași direcție interpretativă se înscrie și George Călinescu, care afirmă: „În planul creației, Ion este o brută. A batjocorit o fată, i-a luat averea, a împins-o la spânzurătoare și a rămas în cele din urmă cu pământ”.

„Kingsnorth a surprins criza spirituală a vremurilor noastre într-un limbaj atât de captivant încât nu am putut lăsa cartea din mână. Viziunea pe care o descrie este una sumbră: un viitor post-uman, mecanizat. Dar cât timp lumea noastră mai are loc pentru voci atât de vii, îndrăznesc să sper că nu am cedat încă Mașinii.” — Mary Harrington

O formă de rezistență împotriva heirupismului modern, care ne arată că marile idei, iubirea, creativitatea și chiar fericirea apar adesea atunci când încetăm să mai alergăm. Dacă simțiți că trăiți mereu pe fugă și că nu mai aveți timp să vă ascultați propriile gânduri, această carte poate fi refugiul perfect în care să vă regăsiți echilibrul. 

O formă de rezistență împotriva heirupismului modern, care ne arată că marile idei, iubirea, creativitatea și chiar fericirea apar adesea atunci când încetăm să mai alergăm. Dacă simțiți că trăiți mereu pe fugă și că nu mai aveți timp să vă ascultați propriile gânduri, această carte poate fi refugiul perfect în care să vă regăsiți echilibrul. 

Această carte s-a născut: „din nevoia de a spune poveștile femeilor pe care istoria oficială le-a uitat, cu toate că sunt figuri importante în comunitatea lor. Femei care nu sunt întotdeauna puternice, dar sunt curajoase, care au luptat și continuă să lupte împotriva prejudecăților și a dificultăților, într-un mediu care, adesea, le obligă să lucreze în condiții precare și în roluri marginale.” (Bibbiana Cau)

Această carte s-a născut: „din nevoia de a spune poveștile femeilor pe care istoria oficială le-a uitat, cu toate că sunt figuri importante în comunitatea lor. Femei care nu sunt întotdeauna puternice, dar sunt curajoase, care au luptat și continuă să lupte împotriva prejudecăților și a dificultăților, într-un mediu care, adesea, le obligă să lucreze în condiții precare și în roluri marginale.” (Bibbiana Cau)

„Adam și Eva” este cel romanul pe care Liviu Rebreanu l-a iubit cel mai mult:

„Din tot ce-am scris până acum, «Adam și Eva» mi-e cartea cea mai dragă. Poate pentru că într-însa e mai multă speranță, dacă nu chiar mângâiere, pentru că într-însa viața omului e deasupra începutului și sfârșitului pământesc, în sfârșit, pentru că «Adam și Eva» e cartea iluziilor eterne...” – Liviu Rebreanu 

„Adam și Eva” este cel romanul pe care Liviu Rebreanu l-a iubit cel mai mult:

„Din tot ce-am scris până acum, «Adam și Eva» mi-e cartea cea mai dragă. Poate pentru că într-însa e mai multă speranță, dacă nu chiar mângâiere, pentru că într-însa viața omului e deasupra începutului și sfârșitului pământesc, în sfârșit, pentru că «Adam și Eva» e cartea iluziilor eterne...” – Liviu Rebreanu