Nu ceda, nu renunţa. Ediția a II-a
ISBN:978-606-913-630-0
Poate fi achiziționat online, prin Card bancar, SMS sau transfer bancar. INSTRUCTIUNI DOWNLOAD
- Stoc: În stoc
- Stoc: În stoc furnizor
- Termen de livrare 5 - 10 zile lucrătoare
- Stoc: Indisponibil
- 1
Fiul unor imigranți italieni, Zamperini a copilărit în sărăcie, în sudul Californiei. Un adevărat derbedeu pus pe rele, mereu în conflict cu poliția, cu școala și cu părinții, Zamperini a descoperit de timpuriu cât de mare este impactul pe care îl pot avea sprijinul și iubirea atunci când te-ai abătut de la calea cea dreaptă. Grație susținerii fratelui său pentru nou-descoperitul talent în atletism și unei voințe de nebănuit, Zamperini a atins fulgerător culmile gloriei, ajungând să participe la Jocurile Olimpice din 1936, unde a fost remarcat chiar de Hitler. Dar începutul celui de-Al Doilea Război Mondial l-a catapultat rapid într-o lume a violenței care avea să-l poarte prin aventuri de neimaginat - prăbușirea unui avion, plutirea în derivă în apele nesfârșite și înțesate cu rechini ale Pacificului și o perioadă brutală de captivitate într-un lagăr de război japonez, unde a îndurat torturi și umilințe de neînchipuit.
Reîntors acasă și confruntându-se cu propriii demoni, marcat de sechelele lăsate în urmă de război și suferind de sindromul de stres posttraumatic, Zamperini și-a găsit pacea și alinarea, grație soției sale Cynthia, în universul credinței, înțelegând că iertarea este tămăduitoare, și deci nu-ți poți trăi cu adevărat viața până ce nu-i ierți pe cei care te-au rănit, ori ți-au provocat suferință, acceptarea fiind singura cale spre mulțumire. Dar, mai mult decât atât, el a decis să profite de experiențele lui, și îndeosebi de învățămintele pe care le-a tras din acestea pentru a-i ajuta și îndruma și pe alții, ținând prelegeri și discursuri de-a lungul vremii și punând bazele unei tabere pentru tinerii cu probleme, Victory Camp.
Citind această carte, ne dăm seama că felul în care alegem să privim și să înțelegem încercările și greutățile pe care ni le pune dinainte destinul ține numai și numai de noi. Noi singuri putem decide ce învățam din acestea și în ce măsură le permitem să ne schimbe. Confruntat cu adversități după adversități, Zamperini ar fi putut să renunțe, să se dea bătut de o mie de ori. În schimb, el a ales să vadă fiecare neșansă ca pe o provocare pe care era determinat să o depășească: „Câteodată, ceea ce percepem drept o pierdere în final se dovedește a fi un câștig, iar uneori un câștig este o pierdere. Încerc să nu mă grăbesc să judec nicio situație, preferând în schimb să am răbdare și să privesc în perspectivă, pentru că sunt de părere că, în final, toate lucrurile vor merge spre bine.”
Nu ceda, nu renunța
Viața extraordinară a fostului atlet și erou de război american, Louis Zamperini, este subiectul acestui ebook în limba română. Cartea este scrisă și cu ajutorul binecunoscutului autor David Rensin. Pe lângă formatul tipărit și audiobookul cu același titlu, ACT și Politon vă propune și posibilitatea de a descărca Nu ceda, nu renunța în varianta ebook pdf.
De AICI puteți descărca gratuit primele 45 de pagini ale acestui ebook.
Louis Zamperini spunea că la cei 97 de ani (pe care îi avea în 2014), se simțea ca și cum ar fi trăit 200 de ani, când se gândea la toate lucrurile pe care le făcuse și prin care trecuse. A fost un copil „problemă” pentru părinții și profesorii săi, dar evoluția vieții sale până la apus i-a inspirat pe mulți.
În interiorul acestui ebook veți avea ocazia să aflați răspunsul la întrebări pe care mulți oameni i le adresau lui Zamperini: „Ce ai făcut după război?”, „Care este secretul tău pentru o viață mai bună?”, „Ce rol are credința ta în asta?”. Răspunsurile nu sunt întotdeauna simple, dar ele au apărut în mod repetat de-a lungul vieții mele.
Site-ul oficial al lui David Rensin poate fi accesat AICI
Filmul Unbroken prezintă povestea vieții lui Zamperini. A fost lansat în anul 2014 și este regizat de Angelina Jolie.
Citiți mai multe informații despre cartea "Nu ceda, nu renunța"
Fugi ca să scapi cu viață
O regulă de neclintit a familiei lui Louis Zamperini era: „Mai întâi ne plătim facturile, apoi mâncăm.” „Am fost un copil ticălos”, spune Zamperini. Intra des în conflict cu părinții, la școală sau cu poliția. Fratele său mai mare, Pete, pe care îl descrie ca fiind grozav, voia întotdeauna să îl ajute să intre pe calea cea dreaptă. Neștiind limba engleză, avea deseori probleme cu ceilalți copii. Nu se plăcea pe el însuși spunând că se credea urât: „îmi uram picioarele, urechile mari și în special, părul.” Când a devenit paracliser, a descoperit locul în care preotul ținea vinul și a adăugat băutura la lista lui de obiceiuri proaste. Fura bere de la vecini, uneori mergea cu „prada” pe plajă până când a fost prins de poliție. De-a lungul acestui ebook, autorul va face mai multe referire la fratele său Pete, pe care l-a prețuit și căruia îi este veșnic recunoscător pentru toată susținerea acordată. Datorită lui Pete și propriei ambiții pozitive, Louis a ajuns să alerge și să câștige concursuri de atletism. În 1934, fiind elev în clasa a X-a, a stabilit un record mondial interșcolar de 3 minute și 17 secunde în cursa de 1200 de metri.
În vacanța de vară alerga peste tot. În loc să facă autostopul, alerga și patru mile între orașele Torrance și Redondo. Se simțea mult mai bine când alerga liber. Pe pistă, nu avea prea mult sens pentru el, deoarece sfârșea mereu în același loc de unde începea. Se gândea că pentru a fi un om bun, precum fratele său Pete, trebuia să facă lucruri pozitive. Și primul lucru pozitiv pe care îl făcea pentru el însuși, era să alerge. Cu cât alerga mai mult, cu atât colegii săi îl aclamau mai mult.
După terminarea liceului, Pete l-a înscris pe Louis la cursa de 5000 de metri ținută în 1936 la stadionul Memorial Coliseum din Los Angeles. A terminat întrecerea pe poziția a doua, dar l-a felicitat pe câștigător: „A fost o cursă extraordinară și ai meritat să câștigi.” Zamperini spune că „important nu e cum câștigi, ci cum pierzi.”
Cu acea cursă a început călătoria sa spre asigurarea unui loc în echipa olimpică și spre cursa de 5000 de metri de la Berlin. Nu a câștigat la Jocurile Olimpice din Germania, dar spune el: „să faci parte din echipa olimpică fără să câștigi e ca și cum ai ajunge pe Lună, te-ai împiedica de o piatră și ai cădea. Și ce dacă? Tot ești pe Lună.”
Fii pregătit
Zamperini spune că întotdeauna trebuie să fiți pregătiți pentru orice. S-ar putea ca în timpul vieții aglomerate pe care o aveți, să credeți că învățarea abilităților de supraviețuire va necesita prea mult timp. Dar, spune Louis Zamperini, o singură viață aveți. Niciodată nu ar trebui să fiți prea ocupați ca să o salvați. E bine să aveți întotdeauna o cască de protecție și o pereche de bocanci. „În afară de o pelerină de ploaie și o cască de duș, țin câteva lucruri în mașină tot timpul. O mască chirurgicală, mănuși chirurgicale, mănuși din piele – ca să nu mă tai la mâini -, un ciocan geologic, o frânghie de tracțiune, cabluri de transfer curent, o trusă de scule, o sticlă cu apă și hârtie igienică.” Acesta este un kit necesar.
Atunci când eșuaseră pe plută, Zamperini și ceilalți camarazi aveau în trusa de scule un kit de lipit, colorant pe bază de apă, un pistol de semnalizare, pompe mici de aer, o oglindă făcută din alamă cromată și o pereche de clești cu mâner de șurubelniță. Le era foame. La fel și rechinilor care dădeau târcoale. Au reușit, în cele din urmă să „pescuiască” un rechin. Se folosise de clești pentru a improviza dinți ca de ferăstrău la un colț al oglinzii din alamă cromată.
În cele din urmă, Louis și colegul său Phil, au fost „salvați” de pe plută de către japonezi. I-au luat la bord, i-au legat de catarg, au fot bătuți, iar la primul interogatoriu, „anchetatorii au fost uimiți de agerimea noastră” (plutiseră în derivă 47 de zile).
Coșmarul lui Zamperini a început însă, în prima zi petrecută în lagărul Omori, când a fost remarcat de Matsuhiro Watanabe, „un gardian brutal care fusese poreclit «Pasărea».” Acesta îl hărțuia încontinuu. Chiar și atunci când încerca să stea într-un loc retras, Pasărea îl găsea.
În timpul petrecut prin lagărele japoneze, autorul a observat că soldații care au suferit cel mai mult erau cei care nu puteau să-și accepte situația. El, în schimb, nu se văita niciodată. Se ridica de la pământ de fiecare dată când era doborât. Într-o zi, Pasărea i-a cerut să aibă grijă de o capra și i-a spus: „Dacă moare capra, mori și tu.”
Louis Zamperini spune că niciodată nu s-a gândit la el ca la un erou. Acest cuvânt „e ușor utlizat de oameni – și, poate, ușor de uzat. Astăzi oricine face ceva care implică să se confrunte cu un pericol este numit erou.”
Între soldatul care spune „A, războiul o să se termine în trei luni” și soldatul care zice „Mda, băieți, voi sunteți o grămadă de optimiști. Războiul nu se va sfârși niciodată”, primul are șanse mai mari de supraviețuire.
După război, Zamperini a întâlnit-o în Florida pe cea care avea să îi fie soție.
Voi alegeți cum să vă vedeți soarta
Louis Zamperini spune că ar prefera să fie singur pe o insulă pustie decât să se vadă întemnițat. Contrar opiniei generale care spune că dacă ești izolat pe o insulă vei ajunge nebun, Zamperini e de părere că, personajul lui Tom Hanks din Naufragiatul, este un exemplu de reușită a unui om. Tot ce este de făcut pentru a supraviețui reprezintă o realizare. „Ți-ai dat seama cum să prinzi pește: ce realizare!; Ți-ai dat seama cum să faci rost de mâncare: ce realizare!; Ți-ai dat seama cum să construiești o colibă: Minunat!”
După căsătorie, Zamperini și soția sa Cynthia, au fost invitați la mai multe evenimente sociale. Viața de lux era distractivă, după cum însuși Louis spune, dar simțea nevoia să se stabilească. Un prieten i-a propus să candideze pentru legislatura din California, însă nu a făcut-o. A fost o perioadă neliniștită, cu exces de alcool și cu gânduri care nu-i dădeau pace. A navigat apoi, împreuna cu un prieten, ajungând până în Insula Cedros, în sudul Peninsulei Baja, pe insula Magdalena. În urma unei furtuni, au întâmpinat probleme cu vasul, dar într-un final au reușit să ajungă teferi la Acapulco și de acolo, cu avionul, la Los Angeles.
Există întotdeauna o soluție pentru orice
După întoarcerea din război, Zamperini a suferit de sindromul posttraumatic. Avea coșmaruri cu Pasărea, nu se putea opri din ură, „acasă se azvârleau obiecte și se spărgeau farfurii…într-o după-amiază Cynthia m-a oprit exact înainte sp zgâlțâi copilul pentru că nu se oprea din plâns. Îmi ieșisem din minți.”
„Biblia avertizează că o mare liniștită nu a făcut niciodată un marinar bun. Sunt sigur că toate credințele își exprimă propria versiune a acestui principiu. Nimic nu se întâmplă peste noapte.”
Autorul ebookului a ținut multe prelegeri, unde își spunea povestea exact așa cum se întâmpla: „sunt un nemernic, sunt în bucluc, sunt un atlet, sunt în război, sunt în bucluc, sunt un prizonier de război, mă întorc acasă…le spun oamenilor despre ceea ce s-a întâmplat, dar nu predic…Biblia psune să mergi în lume și să predici Evanghelia, iar unii iau asta mai în serios decât alții. Dar – și asta a fost întotdeauna important pentru mine – nu spune nimic despre a-i obliga pe oameni să creadă ceva. Nu pot spune: «Hei, trebuie să-L accepți» Și nu o fac. Nu am făcut-o niciodată.”
„Marea lecție a vieții mele este perseverența. Nu ceda niciodată!” (Louis Zamperini)
David Rensin (coautor al cărții Nu ceda, nu renunța) : „Timp de aproape șaisprezece ani, am avut cel mai mare respect pentru Louie Zamperini. El a trăit o viață miraculoasă, a dat un exemplu trainic și inspirator și m-a învățat mai mult decât m-am așteptat vreodată să învăț. Mă bucur atât de mult că a decis că încă mai avea ceva de spus lumii și dorința de a finaliza proiectul nostru care mocnea de mult! Toate lucrurile chiar lucrează împreună spre bine. Diavolul se poate să fi fost pe urmele lui Louie, dar Lucifer nu l-a prins niciodată.”
Cynthia Zamperini Garris (fiica lui Louis Zamperini): „...în forul meu cel mai intim, ești prietenul meu, profesorul, camaradul și campionul meu. Ești tatăl meu. Și, cu toată dragostea pe care o fiică o poate exprima, îți mulțumesc pentru că m-ai adus pe această lume, pentru a te putea cunoaște.”
Luke Zamperini (fiul lui Louis Zamperini): „Louis era iubitor. Ca majoritatea celor din generația lui, tata și-a exprimat dragostea prin fapte. Mai târziu în viață, a început să spună „te iubesc”. Dar mai înainte, își arăta dragostea știind că ai o nevoie și făcând pur și simplu ceva în privința asta.”
Clay Zamperini (nepotul lui Louis Zamperini): „Louis m-a învățat ce înseamnă să fii puternic, ce înseamnă să fii plin de compasiune. El m-a învățat că, agățându-mă de mânie și amărăciune, nu mi-aș face decât rău. Îmi spunea adesea că cel mai important lucru pe care ar trebui să mi-l amintesc este „să am tot timpul o expresie voioasă”. Nu contează cât de sumbră este situația, fie că ești pierdut pe mare, fie că doar ai o zi proastă, cheia pentru propria supraviețuire este să menții o atitudine pozitivă, voioasă.”
Draggan Mihailovich (producător şi scriitor): „Într-o zi, în 1999, Louie a vrut să mă ia în orașul său natal, Torrance, la distanță de câteva ieșiri de pe autostradă la sud de Los Angeles, pentru a-mi putea arăta Aerodromul Zamperini, aerodromul care fusese numit în onoarea lui. Materialul pe care îl făcusem pentru Louie pentru Jocurile Olimpice de Iarnă se difuzase cu un an în urmă, dar eram prieteni acum, iar eu îmi făcusesem o datorie din a-l vedea ori de câte ori eram în Los Angeles. Louie își conducea mașina Subaru combi, iar eu eram puțin agitat, așezat în scaunul din dreapta, cu un bărbat de 82 de ani la volan. Dar, m-am gândit că, dacă putea să zboare cu avionul, atunci putea să conducă și o mașină. Primul lucru pe care l-am observat era că lui Louie îi plăcea să stea foarte jos și mult în spate, cu picioarele sale lungi întinse.”